Puternicii momentului

P

Potrivit revistei Fortune, cei mai importanți oameni ai lumii sunt următorii: (1) Papa Francisc (77 ani); (2) Angela Merkel (59 de ani); (3) Alan Mullaly (68 de ani); (4) Warren Buffet (83 de ani); (5) Bill Clinton (68 de ani). Lista continuă, dar eu mă opresc aici. Dintre cei menționați probabil că al III-lea și al IV-lea ar putea ridica anumite probleme. Astfel, Mullaly este directorul executiv al Ford, care a salvat compania de la faliment în cel mai greu moment pe care a traversat-o vreodată. Buffet este unul dintre cei mai populari investitori din lume (CEO-ul Berkshire Hathaway), având în subordine 300.000 de angajați, însă își lasă managerii să conducă afacerile sale ca și când ar fi ale lor.

Ei bine, iată cum primele cinci locuri ale topului sunt ocupate de persoane atât de diferite. Predomină elementul economic (Mullaly și Buffet) și cel politic (Merkel și Clinton). Ar trebui să ne mirăm? Nu cred! Modernitatea înseamnă în bună măsură dezvoltare și avânt consumist. Faptul că politicul și economicul sunt la egalitate (în topul nostru), confirmă tandemul pe care-l joacă de câteva secole. Abia un personaj este din zona religioasă/teologică/creștină a vieții. Sigur, e pe primul loc, dar s-ar putea simți totuși stingher între atâția menegeri și politicieni. Papa Francisc îi surclasesază pe toți, dar într-o minoritate îngrijorătoare. Cât de relativ ar fi acest clasament, el ne arată din nou cât de puțin religioasă este lumea în care trăim. Pragmatismul vremii trece dincolo de virtuți și alte forme de eminență.

Sigur, nu putem face decât să constatăm aceste realități. Lumea își are cursul ei, extrem de imprevizibil uneori. Faptul acesta nu e întotdeauna corect, oricât de vizibli ar fi indicii de popularitate. În forul nostru interior, striviți de vedetismul searbăd al mass-mediei, nu ne rămâne decât să ne consolăm cu modelele imediate. Acei oameni cu care avem o anumită relație și care, într-adevăr, înseamnă ceva pentru noi. În sensul acesta fiecare are top-ul lui, care e mult mai bine articulat decât al întregii lumi.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.