Psalmul este liniște a sufletelor, preot al păcii; potolește tulburarea și vâlvătaia gândurilor, înmoaie mânia sufletului și îl înfrânează pe cel desfrânat. Psalmul leagă prietenii, îi unește pe cei dezbinați, îi împacă pe cei învrăjbiți. Prin urmare, cine se mai poate socoti vrăjmaș al celui împreună cu care a înălțat același glas către Dumnezeu? Cântatul psalmilor aduce, așadar, cel mai mare...
În secolul IV, în plină secetă care usca totul și producea o foamete cum nu s-a mai văzut, Vasile cel Mare, episcopul Cezareii predica despre acele împrejurări. Este o omilie Rostită la timp de foamete și secetă, însă – prin concluziile ei – ni se potrivește și nouă, în vremuri de pandemie. Sper ca aceste fragmente să ne sensibilizeze inimile și să ne conducă spre pocăință și hotărâri...