Eticheta

postmodernismul

p

Criza plictisului și alte metehne

Lumea contemporană, științifică, tehnică, o lume care se bucură din plin de plăcerile vieții, se vede fără scăpare – adică fără Dumnezeu – și nu pentru că totul este permis și, prin intermediul tehnicii, posibil, ci pentru că în ea totul este egal. Necunoscutul devine imediat familiar, iar noul devine obișnuit. Nimic nu e nou sub soare. Criza redată de Ecleziastul nu se află în păcat, ci în...

Exercițiu de neuitare: Jean Baudrillard

La 27 iulie 1929 se năștea unul dintre cei mai lucizi critici ai postmodernismului: Jean Baudrillard. Descendent al unei familii de fermieri din Reims (Franța), are parte de o educație totuși superioară. Se dovedește precoce încă din copilărie, cu o vădită înclinație spre științele umaniste, așa că prima sa profesie este cea de profesor. Va preda limba germană într-un liceu, dar, în aceeași...

Întrebarea săptămânii (21)

Cum putem spera să fim fericiți? Trebuie să profităm de viață și de fiecare clipă, alergând după plăceri? Trebuie să urmărim cu orice preț reușita, să ne îmbătăm cu cele mai nebunești pasiuni? Cum să ne „realizăm”, cum să atingem mulțumirea de sine? Există mijloace infailibile de a fi fericit? Căutarea fericirii ne condamnă, oare, la a ezita neîncetat între pesimism și optimism, speranțe de...

„Omul modern trăiește scandalul libertăților și al inimii” (4)

Continuare de AICI: Nu te dezaprob și nu i-aș dezaproba nici pe ceilalți, chiar dacă ar fi oaste și biserică, iar nu singuratici. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aș geme că trăiți într-o lume gata făcută – și care nu mai are ce face. Pentru că aveți ce face. Aveți, tocmai pe linia cunoașterii. Ființa Domnului n-o puteți cunoaște și n-au cunoscut-o nici marii Părinți. Ființa lucrurilor încearcă...

„Sorbul schimbării” și „crucea vremii”

Răscrucea timpului nostru este acceptarea sau respingerea scurgerii indefinite în sorbul schimbării cu orice preț… Iar crucea vremii este posibilitatea retragerii noastre individuale din curgerea care ne aruncă în sorb – cu logica transnațională a exfundării tuturor conținuturilor tradiționale, care stârnește reveria tuturor modernilor tulburați. Vor învinge aceia care vor ști să...

Amintirea unei tragedii

Lucram acasă în acea zi. Mă aflam în București pe atunci, iar 11 septembrie 2001 era o zi obișnuită de toamnă. Tihna părea cuvântul de ordine. Îmi sună telefonul. Îl ridic mașinal. Era un prieten în a cărui glas citeam multă emoție. M-a întrebat unde sunt și dacă pot deschide un televizor. În două vorbe mi-a vorbit despre atacul asupra Turnurilor Gemene. M-am repezit la telecomandă și, preț de...

Genesa 1: o parafrazare

O parafrazare la limita parodiei a primului capitol din Genesa ne readuce în față dilema modernă a omului. Îi aparține lui Kurt Vonnegut Jr. și este scrisă cu măiestrie și subtilitate. E suficient de profundă pentru a ne pune pe gânduri, e suficient de incitantă pentru a ne ridica noi întrebări. Și totuși, una peste alta, e una dintre cele mai interesante interpretări a destinului uman plecând de...

Eufemismele de zi cu zi

În Dușmanii societății, Paul Johnson discută la un moment dat despre eufemisme. Societatea în care trăim pierde enorm prin schimbarea sensului multor cuvinte/expresii, fără însă a modifica realitatea. Lucrurile stau chiar mai prost, dar cuvintele par să le îndulcească mulțumitor. Un soi de alienare lingvistică, o semantică searbădă și imprecisă, toate transformă vocabularul oricărei limbi (și mai...

„Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!”

Exclamație atribuită lui Socrate și care descrie dezinteresul filozofului pentru tot ce-i efemer. Ucenicii mărturisesc despre asceza în care a ales să trăiască, despre maniera sistematică de-a refuza tot ce-i în plus. Văzând tarabele încărcate cu mărfuri care mai de care în piața Atenei, filozoful rostea cuvintele de mai sus. Atât de multe produse inutile îi ieșeau în cale, produse pe care...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.