Amintiri revoluționare

A

23 octombrie 1956 a fost o zi cu adevărat specială pentru poporul maghiar. Atunci s-a declanșat Revoluția Ungară împotriva dictaturii bolșevice și a ocopației sovietice. Scărbiți de tirania lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică ce s-a transformat într-o revoluție în toată puterea cuvântului și a sfârșit printr-un masacru. Teroarea sovietică a atins punctul culminant la 10-11 noiembrie, iar periderile de vieți omenești s-a ridicat la 2.500 de persoane.

Când studenții au început să mărșăluiască înspre clădirea Parlamentului, totul părea o demonstrație fără efect și oarecum anost. Când în seara zilei de 23 au dat jos drapelul cu emblema comunistă și când au început să li se alăture alți cetățeni maghiari, securitatea a intervenit în forță. Sute de oameni au fost secerați de gloanțe, majoritatea studenți ai Universității Tehnice din Budapesta.

Intervenția trupelor sovietice menționată mai sus a fost decisivă. Grozăvia acelor zile o va resimți Ungaria mereu și o va comemora cu pioșenie. Oare cine ar putea uita cum Imre Nagy (omul împins în fruntea țării în zilele revoluției) a fost readus de ruși din Iugoslavia și depus într-o casă conspirativă din Snagov (România, așadar). Urmează un simulacru de proces la Budapesta, iar la 16 iunie 1958, Nagy este condamnat la moarte prin spânzurare. Izbăvirea avea să vină ceva mai târziu, printr-o revoluție de catifea după ce înainte, iată, prețul fusese plătit cu vârf și îndesat.

Acest mic eseu se vrea a fi un elogiu adus luptei anticomuniste în general și a celei maghiare în special. În umbra relațiilor adesea tensionate între români și maghiari, mă situez pe o poziție de echilibru și continui să cred că faptul istoric și bunul simț nu trebuie bagatelizat. Ar fi trist să uităm că malignitatea comunismului a presupus o luptă crâncenă pe toate planurile și în toate țările pe unde a înflorit.

comentarii

  • Inainte de 89. am fost de mai multe in vizita in Ungaria,vazindumi rafturile magazinelor plina cutot felud de bunatati, pine din belsug, nu era ca la noi pe tichete m-am exclamat unui pastor cit de mult sinteti binecuvintat de Domnul ce bine o duceti. Intrebindui oare cind va fii si in Romania asa? .La care el mi-a raspuns ca este asa este fiindca in Ungaria a curs singe chiar si a celor nevinovati, dar cind si in Romania va scurge va fii ca la noi.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.