Amintirea unui început

Într-o zi ca aceasta, în anul 1978, Karol Wojtyla devenea Papa Ioan Paul al II-lea. A fost o zi cu totul specială dacă e să citim prin presa vremii, a fost un eveniment resimțit la nivel mondial. Papa Ioan Paul al II-lea era al 263-lea pontif roman. De asemenea, a fost primul papă neitalian ales din 1522 încoace, cel mai tânăr din 1846 și primul din estul slav. Fost cardinal de Cracovia, alegerea sa a intrat oarecum în firea lucrurilor. La acea vreme Polonia deja devenise inima catolicismului. Hitler, Stalin și succesorii lor făcuseră totul pentru a distruge catolicismul polonez.

Marii tirani n-au reușit să înfrângă spiritul religios al celei mai omogene țări din din acea vreme: Polonia. Cu o populație antebelică de 95% polonezi nativi, cu o participare de peste 50% a populației la slujbele religioase și cu trei sferturi dintre locuitorii orașelor căsătoriți legal, catolicismul polonez a fost cu adevărat viguros. Astfel – după cum spunea Paul Johnson – noul papă personifica vigoarea paradoxală a acestui clocotitor spirit religios polonez țâșnind în cadrul unui stat ateist.

Pe acest fond, Papa Ioan Paul al II-lea a reflectat noul spirit al realismului, conservatorismului și revenirea la autoritate, spirit care a dus la restaurarea catolicismului tradițional. La fel cum în secolul XIX trenurile duceau catolicii în pelerinaje la Roma și alte centre, în ultimul sfert de veac XX papa Ioan Paul al II-lea folosea avionul cu reacție și elicopterul pentru a călătorii în cele mai îndepărtate puncte ale globului. La destinație folosea acea mașină vizibilă, numită imediat papamobil și care-l făcea parcă mai accesibil. În ciuda anilor care se adunau, acest papă a ajuns efectiv pe toate meridianele. La sfârșitul lui 1990 este 200 de milioane de oameni asistaseră la slujbele sale. În mai 1981 a supraviețuit unui atentat și a continuat să călătorească. A devenit și primul papă care a pășit într-o sinagogă, dar și într-o moschee. A dat în felul acesta dovadă de o deschidere nemaiîntâlnită spre celelalte confesiuni, religii chiar.

Numărul biografiilor ce i-au fost destinate este generos. Simpatizanții și detractorii, de asemenea. Într-o zi aniversară însă, trebuie să recunoaștem forța pastorală a acestui pontif. Nu putem trece sub tăcere tactul de care a dat dovadă în primul rând pentru binele catolicismului, dar și a creștinismului întreg. Apoi, lupta dusă împotriva sistemului comunist și rolul pe care l-a jucat aici a fost decisiv. Felul lui de-a fi este pilduitor și chiar ne poate motiva indirect în multe direcții. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un luptător cu ochi blânzi, dar cu o tenacitate de invidiat.