Istoria protestantismului cunoaște multe mituri, ca orice altă istorie. Unul dintre acestea susține că abia când mișcarea lui Wesley a ajuns în America ar fi început marile treziri în coloniile de nord. Ei bine, încă înainte de acest moment, o altă serie de misionari europeni își făcuseră simțită prezența. Despre cine este vorba și care a fost drumul lor sinuos vom vedea în câteva rânduri.
Povestea a început în Scoția. Regele Iacob al VI-lea, un protestant convins, a încurajat scoțienii să emigreze în Irlanda pentru a contracara militantismul catolic de acolo. A fost vizată în special zona Ulster care făcea parte din Irlanda galică. Ajunși aici, istoria spune că scoțienii noștri nu ar fi fost prea zeloși în credința lor, dar fiind în mediu catolic s-au mobilizat. Așa se face că au pus în aplicare tradiții care funcționau deja în Scoția, anume împărtășire în aer liber deoarece oamenii adunați la întrunire nu puteau intra în nici o biserică existentă. Înainte de aceste momente de o solemnitate exemplară, aveau loc perioade lungi de cateheză și predicare.
Efervescența crescândă a acestor manifestări a făcut ca serviciile să fie extrem de emoționale, fiind numite mai târziu treziri spirituale. Exista și un loc predilect pentru aceste întruniri: târgurile. Spațiu al socializării prin excelență, târgul corespundea acestei mișcări populare, unde oamenii puteau veni fără nici o constrângere confesională. Când obiceiul s-a încetățenit, ele au început să fie numite sfinte. Viața laică se întrepătrunde cu cea religioasă, iar aceasta din urmă iese câștigată sub toate aspectele. Formalismul putea fi ținut sub control, iar entuziasmul se manifesta plenar.
Toate aceste lucruri se întâmplau în secolul XVIII, într-o perioadă în care se consolida în Scoția ceea ce astăzi se numește Biserica Prezbiteriană. Suflul acestei mișcări a amprentat așadar Irlanda, însă a trecut și Atlatnticul (înaintea altor mișcări europene, cum spuneam). Ajunși în America și-au contrut propriile biserici (prezbiteriene), iar târgurile sfinte s-au dovedit la fel de potrivite în ținuturile americane ca și în cele ale Ulsterului. În anul 1720, rețeaua de biserici scoțiano-irlandeze (cum le numeau americanii) era înfloritoare, mai ales în coloniile de mijloc din zona centrală a Americii. După cum va consemna Diarmaid MacCVulloch, tensiunile unui element nou în amestecul religios american aveau să explodeze într-o energie creatoare. Și când te gândești că târgurile au constituit principala platformă liturgică… Iată o adaptare populară a transmiterii mesajului care a dat rezultate și a marcat începutul Marilor Treziri din Statele Unite.