O șansă pentru oteviști

O

Azi, 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel din București a confirmat decizia DNA-ului de închidere a postului OTV. După ce Dan Diaconescu se imagina reintrând în direct și mai senzațional ca niciodată, iată că justiția decide invers. Ne așteptăm la o avalanșă de acuzații cu iz politic, la o victimizare gratuită a mogulului principal și alte variațiuni pe aceeași temă. Știm că în România toate sunt posibile dar, până una alta, oteviștilor li se dă o șansă enormă. Această șansă ar trebui fructificată rapid, iar dacă decizia va rămânea finală și irevocabilă, putem spera la mai mult.

Oteviștii au ocazia acum să facă un salt calitativ. După ani de zile de alienare culturală, telespectatorii fideli ai OTV-ului se pot vindeca încet-încet. Am mari speranțe pentru ei, odată ce focarul a fost stopat. Șansa este imensă și îmbietoare. Pe fondul unei indignări iefine, ei pot privi spre alte orizonturi (fie ele și televiziste). Este nevoie – ca după orice boală – de o detoxifiere. Le recomand s-o facă prin lecturi tot mai susținute, ieșiri în aer liber și activități împreună cu familia. Robia în care au fost seduși a luat sfârșit, iar acum, oteviștii liberi, pot să zboare spre alte zări.

Proclamată drept Televiziunea poporului, iată că a căzut… în sfârșit. Bine că nu s-a prăbușit poporul, nu-i așa?! Cred totuși că mulți se vor recupera. Vor înțelege progresiv că ceea ce au consumat nopți întregi nu a fost decât un surogat lamentabil. Îndoielnicul produs media a fost ingurgitat pe nemestecate, fapt care le-a produs serioase indigestii mentale. Tocmai de aceea le urez însănătoșire grabnică, cumințenie în timpul curei și țeluri mai înalte. Iar cât despre Dan Diaconescu, nu-i plângeți de milă. Fragila noastră democrație oferă suficient spațiu de manevră mogulului. Fiți fără grijă!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.