În lumea modernității noastre târzii, în lumea postmodernă a tuturor pluralismelor și fărâmițărilor – observabile în teren și mai ales întărite, impuse conștiințelor prin teoretizări abundente -, religia și vocile ei nu mai sunt decât niște actori printre mulți alții. Gândirea creștină și gândirea interesată de spiritual în genere au însă o nouă temă de meditat, sau o temă care nu s-a mai pus, probabil cu aceeași acuitate din timpul Antichității târzii. Niciodată, de atunci încoace, diversitatea religioasă nu a mai fost, ca astăzi, o problemă internă a Europei.
Aprecierile aparțin d-nei Anca Manolescu și sunt făcute în lucrarea Europa și întâlnirea religiilor (Polirom, 2005).
Văzută ca un spațiu al confruntării celor trei monoteisme (iudaismul, creștinismul, islamismul), Europa este analizată de către autoare cu instrumente pe măsură. Pluralismul religios contemporan poate stimula anumite extreme; suntem expuși fie unui sincretism riscant, fie unui exclusivism păgubos. Și într-un caz și-n altul rezultatul este nul. Delicatețea temei cere atitudini si metode cât mai rafinate. Conceptele folosite sunt și ele importante, dar și felul în care sunt vehiculate și puse în cuvinte. Pe scurt, suntem invitați la o lărgire a orizontului de înțelegere și la o mai bună așezare în sânul creștinismului iudeo-creștin.