Tema culturii este strâns legată de cea a casei și a muncii: fără un cămin, un lăcaș, omul nu poate găsi avântul necesar pentru munca sa care să facă lumea ce-l înconjoară mai ușor de locuit și mai umană. Ce este așadar „un lălcaș”? Este un punct în spațiu și timp, în care totul devine familiar, totul recheamă și îndreaptă spre destin. Este un mediu în care suntem acceptați pentru ceea ce suntem cu adevărat și unde suntem ajutați să devenim ceea ce trebuie să fim. Este un loc care ne permite să fim liberi, adică ne ajută să avem mai multă afecțiune în viitor, un loc care ne ajută să sperăm și să iubim.
(Din Pentru o cultură a familiei: limbajul iubirii,
de Livio Melina,
Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2011, p. 26)
lălcaș