„Ne afectează creștinește!”

Așa sună protestul unui locatar anonim din Iași. Blocul în care locuiește fusese reamenajat. Mai ales fațada. Peste zugrăveala decorativă, o anume fundație (pe numele ei Edrom), aplicase versete biblice după cum se poate remarca în fotografie.

Și uite-așa, toți trecătorii se pot bibliciza cât decât. Își mai aduc aminte poruncile Decalogului, mai reflectează la viața de apoi, se mai îndreaptă cu inima spre cele sfinte. Nu ne îndoim că mulți pioși au apreciat gestul, ba chiar se laudă pe la neamurile din alte orașe. Nu pe blocul oricui se întâmplă așa ceva!

Numai că, așa cum aminteam, un anume cetățean este total nemulțumit. Consideră că versetele îl afectează… creștinește. Adică, răpește omului libertatea religioasă. Există unii care, deși români cu acte în regulă, nu împărtășesc aceleași convingeri cu majoritatea. Probabil și dânsul face parte din această categorie, așa că simte cum libertatea îi este violată… în mod public. Trebuie să-și trăiască viața într-un bloc ce „s-a încreștinat” fără consimțământul lui și care se încăpățânează să facă, impersonal, un fel de prozelitism.

Aici eu cred că ambele părți au dreptate. Și cei care au pus versetele și care au plecat de la premisa unei majorități creștine covârșitoare; și cei care protestează împotriva lor, europeni care-și cunosc drepturile într-un stat laic. Dar, dincolo de gâlceava cu pricina, îngrijorarea mea este alta. De ce e mai ușor să scriem versete pe pereți decât pe tăblița inimii?! De ce recurgem la opulență și demagogie, mulțumindu-ne conștiința că ne-am făcut datoria creștinească?! Cuvântul lui Dumnezeu lucrează doar dacă este asumat la nivel personal. Ce bine ar fi dacă, tot mai mulți ieșeni, ar coborî versetele de acolo drept în sufletul lor. Să-i ajute Dumnezeu!