Maria și Marta: o tipologie

M

Filozofia greacă a lăsat moștenire Bisericii ideea că există două vieți, activă și contemplativă, și că viața contemplativă este superioară. La Platon aceste două vieți sunt ținute laolaltă în cadrul noțiunii de oraș-stat, și aici numai prin câțiva, o elită intelectuală, și chiar pentru aceștia doar în mod succesiv, astfel încât, odată atinsă, viața contemplativă era întreruptă de dragul activităților desfășurate pentru orașul-stat. La Aristotel aceste două vieți sunt distincte, iar viața contemplativă este prezentată ca ideală. Tema aceasta e importantă la Părinți și e simbolizată de contrastul dintre Maria și Marta – un contrast evidențiat, se pare, pentru prima dată de Origen și de atunci repetat mereu. Există o tensiune între Maria contemplativă, care-L caută pe Dumnezeu în El Însuși, și Marta cea activă, cea împovărată cu multă slujire a nevoilor celor din jurul ei. Dar, adevărata viață activă e la fel de mult o chemare de la Dumnezeu spre înâlțimile maxime la care omul e în stare să ajungă, ca și viața contemplativă.

Fragment din lucrarea Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul, scrisă de Andrew Louth. Apărută în românește la editura Deisis în 2002, cartea are o valoare imensă. Când a apărut în limba engleză, mulți recenzori au văzut în ea o fericită sinteză a teologiei mistice creștine.

Motivul teologic al Mariei și Martei datează din zorii creștinismului. El a fost aplicat tipologic în multe contexte. Opoziția celor două personalități feminine stârnește analize de tot felul. Louth reușește să le pună totuși împreună; să arate că și una și cealaltă erau de fapt în preajma lui Isus iar atitudinile lor sunt complementare. Tipologia ne arată că poți avea o viață activă fără să cazi în activism și poți avea o viața contemplativă fără să cazi în visare gratuită. Din punctul acesta de vedere, mistica creștină este o rezolvare a viziunii filozofiei antice grecești. Lăudabilă analiza lui Platon, Aristotel și ceilalți corifei ai gândirii precreștine, dar mult mai consistentă elaborarea scriitorilor creștini ai primelor secole. Să fim, așadar, activi și contemplativi în același timp și la cea mai mare intensitate.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.