Săptămânile acestea – joia de la 9.00 și, reluare, de la 21.00 – se transmite la Radio Vocea Evangheliei Oradea o serie de mesaje sub titlul: Învierile Bibliei. Mă preocupă tema de câteva luni bune, iar în decembrie am început s-o lucrez. Selectând învierile din Vechiul și Noul Testament, investigându-le apoi exegetic, am redescoperit detalii la care nu m-aș fi gândit. Texte cu un impact emoțional puternic, învierile din Scriptură descriu majestatea lui Dumnezeu într-un mod aparte. Pentru a fi consecvent cu registrul propus, am lăsat deoparte învierea Domnului (pe care-o voi analiza în preajma Paștelui).
Vechiul Testament consemnează două învieri de răsunet: Fiul văduvei din Sarepta și Fiul sunamitei. În primul caz minunea se săvârșește prin ILIE, în cel de-al doilea prin ELISEI. În ceea ce privește lucrarea Domnului Isus, avem cele trei învieri cunoscute: Fiica lui Iair, Fiul văduvei din Nain și Prietenul Lazăr. Toate sunt descrise cu lux de amănunt (mai ales ultima) și într-o notă dramatică aferentă. Umanitatea lui Isus este profund vizibilă de fiecare dată. De remarcat cum Isus intră în camera fetiței lui Iair doar cu părinții și trei dintre ucenici, cum îi cere văduvei ce-și înmormânta unicul fiu să nu mai plângă și cum El însuși plânge alături de Maria în apropierea mormântului lui Lazăr. O progresie interesantă a morții – dacă putem spune așa – se vede de la o înviere la alta: fetița lui Iair era în patul ei (tocmai decedase), fiul văduvei era în raclă (urma să fie înmormântat), iar lazăr era deja în mormânt (de patru zile, cum va spune Marta). Unii văd aici o manifestare tot mai plenară a puterii lui Hristos asupra morții fizice. În fine, Noul Testament mai consemnează două învieri: Ucenica Tabita și Ucenicul Eutih. Una este trecută în dreptul lui PETRU, cealaltă în dreptul lui PAVEL. E interesant cum ambele învieri dau credit în egală măsură celor doi stâlpi ai Bisericii Primare. Materialul canonic trece aceste minuni doar în dreptul celor doi apostoli.
Avem, așadar, șapte învieri. Fiecare este un univers, o oază din care putem extrage principii pentru viața de credință. Sunt ocazii în care forța și delicatețea lui Dumnezeu se întrepătrund. Îmi doresc din suflet ca savoarea lor să ajungă până la inima ascultătorilor. Narațiunile sunt cunoscute și ușor digerabile. Fie ca și principiile ce le rostesc de-a lungul acestor mesaje să aibă același impact. Pe măsură ce anii trec mă gândesc la zidirea ce-o lasă în urmă slujirea mea. Știu că sunt mulți factori implicați, dar mai știu că Duhul lui Dumnezeu deschide în definitiv inimile și energizează voința. Să credem mai mult și să lăsăm ca astfel de pasaje biblice că ne încurajeze.