Gheorghiu-Dej de Anul Nou

G

Știați de o asemenea înregistrare?! Eu nu. Am descoperit-o întâmplător și mi s-a părut interesantă. O restituire istorică, aș spune, o mică fereastră spre întunecata perioadă comunistă. Suntem în zorii anului 1965, iar protagonistul este Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul carismatic al Partidului Comunist.
Biografia acestui om este deopotrivă interesantă și macabră. Spre deosebire de alți corifei ai comunismului, care au sfârșit în dizgrația tovarășilor lor (cazul Anei Pauker este emblematic), Gheorghiu-Dej a rezistat tuturor epurărilor, atât sub Stalin cât și după. A condus partidul în perioada grea a războiului (Al Doilea Mondial) și a îmbrățișat un fel de comunism național. „În ciuda aparenței sale de om de încredere, modest, el era un intrigant perfect, extrem de hotărât și deosebit de șiret, și un negociator subtil” – spunea Vladimir Tismăneanu. A pătimit în închisoare pentru crezul său comunist (la Doftana, Caransebeș și Târgu-Jiu), pentru ca apoi – după august 1944 – să prea în forță frâiele partidului.
În fine, mesajul de Anul Nou ce-l avem aici este ultimul pentru liderul comunist. În luna martie a aceluiași an (1965), avea să se stingă în urma unei grele suferințe pulmonare. După cum reiese din salutul către țară, Gheorghiu-Dej era foarte optimist. Mesianismul comunismului răzbate din fiecare frază. Poporul este readus în discuție în varianta sa muncitorească, iar viitorul pare luminos. La acea vreme, Partidul Comunist părea de neoprit, iar istoria următoarelor decenii au dovedit-o. Urma epoca lui Nicolae Ceaușescu, apoi îndobitocirea ideologică și foametea. În urmă, ca într-un film rusesc, urma Revoluția pe care nu demult am comemorat-o. Și uite așa, mesajul Anului Nou pare mai bun decât azi… doar că noi știm ce-a urmat. Să aibă Dumnezeu milă de țara noastră!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.