Metafora drumului sau mai degrabă a parcursului corespunde poate cel mai bine cu zilele acestea. Cu trenul sau pe jos, drumul vieții ni se deschide înainte invitându-ne să-l parcurgem. Este un fel de plonjare în necunoscut, dar o plonjare cu care suntem datori.
Cam aceeași idee ne-o trasmite și melodia compusă și interpretată de Zoia Alecu. Intitulată Încă un tren, piesa vorbește despre drumul spre casă, dar în substrat despre drumul spre fericire. În versurile aparent simple se ascund căutările curente ale oricăruia dintre noi. Când credem c-am dobândit ceva, ne dăm seama că suntem abia la început. Apoi, în alte ipostaze, găsim starea de bine în contexte la care nu ne-am fi gândit.
Iată, așadar, o melodie nedrept de puțin cunoscută (zic eu), în vreme ce radiorurile și internetul abundă de alte producții pseudo-muzicale. Vocea, sensibilitatea și demnitatea acestei femei ar fi de luat în seamă, într-o lume în care cântul a devenit o afacere în mare măsură. Vă ofer acest videoclip cu candoare, fără elucubrații gratuite și sperând la mai bine.
La început de an, la început de drum…
L