Cum fiecare zi este unică, fiecare duminică este unică. Totuși, în lunile de vară, duminicile au un numitor comun: canicula. Cu mici – dar fericite – excepții, se mai nimerește vreuna cu ploaie și răcoare cât de cât. În rest, toate ne îmbie la somn, letargie și scăldat. După o săptămână de arșiță – deci istovitoare de două ori – duminica se vrea a fi o eliberare. Și tocmai într-o astfel de zi, bisericile ne cheamă la închinare, comuniune și învățătură. Indiferent de confesiune, slujbele religioase ni se oferă în diferite variante și ne așteaptă cu o generozitate fără margini. În mediul evanghelic românesc suntem așteptați la biserică de două ori pe duminică, ceea ce transformă ultima zi a săptămânii într-un mic maraton spiritual.
În fața unei asemenea provocări, credincioșii se împart în multe categorii. Unii – dând vina pe temperaturile ridicate – aleg umbra de acasă ori apa vreunui ștrand din apropiere. Alții, servesc după caz unul dintre cele două programe de biserică. Mai sunt însă unii care vin consecvent – vară, iarnă – la ambele slujbe. N-ar concepe să stea acasă decât în situații de boală sau alte presiuni obiective. Din devotament sau obligație, numărul credincioșilor consecvenți ne impresionează totuși. Îi apreciem, deși numai ei știu care sunt motivațiile lor interioare. Ne-am bucura ca atitudinea cu care vin la biserică să fie cea mai curată cu putință, dar cine poate garanta acest lucru?! Pe de altă parte, sunt multe situații în care pleci de acasă trist, abătut și nehotărât, iar atmosfera de la biserică te schimbă din temelii.
În concluzie, orice decizie de a participa la slujbele de la biserică preupune o mică/mare bătălie. Întâi trebuie să te învingi pe tine însuți, apoi să învingi vremea de afară, apoi alte impediemente conexe. Însă, oricum ar sta lucrurile, acest eroism este pe deplin recompensat. Niciodată în fața ecranului unui televizor sau a computerului nu vei putea avea o părtășie atât de profundă ca într-o întâlnire de biserică. Pentru radiofili la fel: niciodată audierea unei predici bune nu va suplini întâlnirea reală cu frățietatea. Așadar, în plină vară, să rămânem lângă Hristos și ai Săi.