În era furtunoasă a celui de-al Doilea Templu, o atmosfertă tensionată s-a interpus între preoții legați de textele scrise și înțelepții creativi, adepți ai discuțiilor libere. Înțelepții au pus bazele unei adevărate democrațiii a dezbaterii și interpretării; o democrație exclusiv masculină, este adevărat, în strânsă legătură cu o ierarhie guvernată de excelența intelectuală,î nsă accesibilă oricărui bărbat evreu cu astfel de preocupări, indiferent de vârstă ori statut social. Observați această dinamică neobișnuită: nu este o simplă trecere de la oral la scris, ci foarte devreme, cuvntul rostit sau cântat s-a transforat în cuvântul scris, textele fiind apoi elaborate, editate, iar în cele din urmă, sanctificate, acțiune care a deschis porțile unei noi ere a conversației creative, care a sfârit prin a fi materializată în forma unor cărți. Cultura evreiască s-a îmbogățit considerabil atât în aria textelor scrise, cât și în a dezbaterilor orale. Însă tensiunea intrinsecă dintre latura inovativă și cea sacrosanctă – intersectarea culturii orale cu cea scrisă – a supraviețuit până în zilele noastre.
(Din Evreii și cuvintele,
de Amos Oz și Fania Oz-Salzberger,
Humanitas, București, 2015, p. 26 și urm.)
Preoții și înțelepții
P