Este muzica o parte a proclamării creștine? Fără îndoială! Dar dacă este, atunci în ce fel trebuie să se manifeste ea? Care sunt ingredientele obligatorii care să-i confere șansa câștigării de suflete? Ei bine, unul dintre răspunsuri îl oferă Sally Morgenthaler în cartea sa Worship Evangelism: Inviting Unbelievers into the Presence of God (Grand Rapids, 1995). Este vorba de așa-numita evanghelizare prin închinare, un concept mult dezbătut la cumpăna dintre secole.
Deși închinarea este pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, nu pentru a câștiga sufletele pierdute, ea poate fi o ocazie în care necredincioșii să audă adevărul despre Dumnezeu. Pavel și Sila care cântau în mijlocul închisorii ne sunt dați ca exemplu. Deși nu erau într-o situație deloc confortabilă, ei au reușit să aibă o relatie profundă și vizibilă cu Dumnezeu. Faptul acest n-a trecut neobservat. E important ca oamenii să observe relația credincioșilor cu Dumnezeu. De obicei, mai devreme sau mai târziu, și ei își vor dori să fie parte din această închinare. Fără a face o evanghelizare foarte aplicată (sau chiar agresivă!), comunitățile pot expune adevăruri mântuitoare în felul lor de închinare. În fața necredincioșilor Dumnezeu este descris în adorație și reverență profundă.
Iată o manieră interesantă de a vorbi și de a face evanghelizare. Potrivit acesteia, singura preocupare a unei comunități (implicit a liderilor ei) este aceea de a promova o închinare veritabilă și relevantă. Dacă scopul pentru care venim la biserică este să ne închinăm Lui în compania altor ucenici, atunci nu ar trebui să facem mai mult decât atât. Dacă închinarea și zelul Bisericii Primare au pus în uimire locuitorii Ierusalimului și mulți s-au întors la Domnul, de ce nu am crede că și azi poate fi la fel?! Este un fel de evanghelizare defensivă, fără programe speciale unde riscul manipulării emoționale este foarte mare. Evanghelizare prin închinare este în același timp un cadru și un mesaj. Cei implicați își afirmă crezul în mod implicit, în vreme ce se închină lui Dumnezeu în mod explicit. Noii convertiți intră astfel în atmosfera naturală a bisericii. Nu se simt înșelați pentru că au fost seduși cu un spectacol evanghelistic, iar duminica următoare găsesc cu totul altceva. De reflectat, nu?!