Europa: femeia cea gârbovă

E

Nu-ți trebuie multă cultură teologică pentru a recunoaște o interpretare alegorică. Mai ales cei care am crescut în mediul penticostal ne aducem aminte de tot soiul de asocieri între personajele Scripturi și te miri ce situație concretă.

Deși, în sine, alegoria are o istorie lungă și stufoasă, ea trebuie utilizată cu precauție. Riscul cel mai mare este să imprimăm un înțeles alegoric acolo unde inteția Scripturii este alta. (La fel de periculos este și să evaluezi literal un pasaj ce se pretează la alegorie)

Nicolae Velimirovici este unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici ortodocși ai momentului. Declarat sfânt, predicile și învățăturile lui sunt la mare căutare printre pioșii răsăriteni. Într-o omilie pe marginea pericopei vindecării femeii gârbove se face o comparție interesantă cu Europa. Dintre toate continentele acestei lumi, Europa reprezintă pe femeia gârbovă – susținea el. De când întâi-stătătorii duhovnicești ai Europei, fără știința și voia popoarelor europene, s-au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească și să-și plece capul spre pământ.

Aveți curiozitatea să citiți mai mult. Întregul text al predicii îl puteți găsi AICI.

comentariu

  • Am avut curiozitatea să citesc articolul Preasfinţiei Sale Preaînaltul Preailuminatul şi Prea(etc) Duhovnicul Niculai. Acuma… de bigoţi e plin peste tot…

    O diferenţă crucială între biserica apuseană şi cea răsăriteană este că prima are o teologie organică iar a doua are o teologie solidă („solidă” în sens că este incapabilă să se transforme). Tocmai din această cauză Biserica Ortodoxă nu are nici o şansă să se reformeze. În încercarea de a se reforma, biserica apuseană a făcut anumite greşeli teologice, unele au perpetuat până astăzi (ex: purgatoriul). Dar măcar s-a reformat…

    Acuma depinde de fiecare ce vrea să facă: ori îngropi talantul şi-l vei avea tot timpul întact, ori îl pui în comerţ şi îţi asumi riscurile. (M-am aventurat şi eu puţin în alegorii :)) ).

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.