Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu s-a născut în altă țară mai cu vază, că nu-i dintr-o familie renumită prin noblețe, că nu-și poate măsura neamul până la al șaptelea bunic, care să fi fost celebru crescător de cai de cursă sau care să-și fi cheltuit averea în lupte cu gladiatori. Cel de neam slăvit se plânge că nu-i putred de bogat; cel bogat se întristează și...
Continuare de AICI și AICI: fiind înţelepţi (ca şerpii, nu numai blânzi ca porumbeii [Mt 10, 16]) nu-i de ajuns – dovadă parabola despre iconomul necredincios [Lc 16, 1-8] –, dând întâietate, când ne aflăm în dilemă, monahiceştii însuşiri a dreptei socotinţe, neosteniţi în rugăciune (văduva stăruitoare şi judecătorul nedrept [Lc 18, 1-8]), răbdători, crezând neclintit în cuvântul lui Iisus (In 4...
Continuare de AICI: nefiind formalişti, bucheri şi pierduţi în mărunţişuri, nepunând litera deasupra legii, nescandalizându-ne că Domnul vindecă pe bolnavi în zi de sâmbătă, cunoscând că Iisus e Domn şi al sâmbetei [Mt 12, 8], ci privind lucrurile, de fiecare dată, cu spirit larg şi tolerant, izbutind a ieşi din noi înşine, a ne vedea, judeca şi aprecia din afară100, aşa cum ne-ar surprinde...
Credincioșii sunt drepți în Hristos (Fil. 3.8-9), dar și în Duhul (Rom. 14.17). Credincioșii au viața în Hristos (Col. 3.4), dar și în Duhul Sfânt (Rom. 8.11). Credincioșii au în Hristos speranță pentru viața care urmează să vină (1Cor. 15.19), iar prin puterea Duhului au speranța primirii vieții eterne (Gal. 6.8). Credincioșii se bucură în Duhul Sfânt (Rom. 14.17), dar și în Domnul (Fil. 4.4)...
Bogatul a crescut în sinagogă, a memorat pasaje întregi din Scriptură și a auzit-o săptămână de săptămână. Însă n-a ascultat-o niciodată, nici n-a iubit-o, pentru că i s-a părut plictisitoare. Nu și-a imaginat nici măcar o clipă că ar putea sfârși în iad. Nu s-a gândit deloc că într-o zi, între el și Avraam va fi o prăpastie mare. Asemenea lui, sunt mulți care aud Cuvântul predicat cu Duhul Sfânt...
Pericolele așa-zisei „argumentări cu ajutorul Bibliei” – constând în scoaterea unui pasaj scriptural din context pentru a sluji un scop preconceput – sunt bine-cunoscute. O afirmație izolată luată direct din Biblie, afirmație invocată adesea drept călăuzire personală, poate fi folosită contrar scopurilor lui Dumnezeu, contrar intențiilor Sale în ce ne privește. Numai Biblia ca întreg este...
Doamne, grăbește, sârguiește, ajută-mi, sprijinește-mă și mă învrednicește să stau neostândit înaintea divanului Tău cel înfricoșat. Să nu biruiască păcatele mele cele mai multe decât nisipul mării adâncul iubirii Tale de oameni… Să nu ațipească, nici să nu adoarmă îngerul meu păzitor, iar noaptea să nu mi se arate ceva din cele spurcate ale zilei sau de după zi. (…) Dăruiește-mi mie...
Frica de oameni este cel mai mare impediment al nostru în cunoașterea și slujirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne poate vorbi sincer și deschis doar dacă renunțăm la grijile noastre în legătură cu ce cred oamenii despre noi și cu așteptările noastre de la alții. Adesea avem idei preconcepute despre felul în care trebuie să se schimbe o persoană înainte să poată veni la Hristos. Și, cu toate acestea...
„Simone, fiul lui Iona, mă iubești?” – spune Isus. Există o lume întreagă în această întrebare, o lume a invitației personale și a provocării, a refacerii ființei umane în urma neloialității și a dezastrului, a remodelării epistemilogiei însăși, întrebare legată de modul în care cunoaștem lucrurile, pentru a corespunde noii ontologii, întrebare legată de ce anume compune realitatea...
Fericit este cel ce are față de Dumnezeu un dor asemănător celui pe care-l are îndrăgostitul nebun față de iubita lui. Fericit este cel care se teme de Domnul așa de mult, cât se tem cei pârâți, de judecător. Fericit este cel ce s-a făcut atât de sârguitor în sârguința cea adevărată, pe cât de recunoscător s-a făcut slujitorul față de stăpânul său. Fericit este cel ce s-a făcut atât de râvnitor...