Eticheta

citate creștine

c

Rugăciunea săptămânii (100)

Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă…, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule… Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai...

Fascinați de Dumnezeul Scripturii

Tendința oamenilor este de a trece cu vederea lucrurile pe care le au în mod constant înaintea ochilor. De multe ori punem prea puțin preț pe copacii înfrunziți, pe minunatele apusuri de soare sau pe valurile mării care izbesc cu putere țărmul, atunci când le vedem zi de zi. În același fel, atunci când citim Noul Testament avem tendința de a omite ceea ce spune Noul Testament despre Dumnezeu...

Învierea lui Hristos: „simbolul și punctul de pornire al noii lumi”

Oamenii care au crezut cu putere în înviere, nu oameni care s-au compromis și au căutat doar o supraviețuire spirituală, au fost cei care s-au opus lui Cezar în primele secole ale erei creștine. O evlavie care vede în moarte momentul când „în sfârșit mergem acasă”, momentul când suntem „chemați la pacea eternă a lui Dumnezeu”, nu intră în conflict cu cei care vor să adapteze lumea pentru a se...

Când iubirea atinge apogeul

Vineri Isus a murit motivat de dragoste. El a spus că aceasta a fost alegere Lui. Nu a lui Pilat, nu a lui Irod, nu a lui Cezar. Nu a marilor preoți. Nu a mulțimii. El a spus: „Eu îmi dau viața pentru oile mele… Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși.” Crucea a devenit cel mai recunoscut simbol din lume. Ea marchează mai multe...

Fiul risipitor: însingurarea

Ce i s-a întâmplat fiului în acea ţară îndepărtată? Dincolo de toate urmările materiale şi fizice, care au fost consecinţele lăuntrice ale plecării lui de acasă? Succesiunea de evenimente este cât se poate de previzibilă. Cu cât fug mai departe de locul unde sălăşluieşte Dumnezeu, cu atât mai slab aud glasul care mă numeşte Preaiubit, şi cu cât aud mai slab acel glas, cu atât sunt prins mai...

Despre tihnă (mai ales pentru slujitori)

Vești zguduitoare despre căderea nervoasă suferită de părintele N. Așadar, simptomele pe care le observasem cu trei săptămâni în urmă erau adevărate. Mi-e teamă că motivul este cât se poate de evident: „s-a îngropat în activitate”. Omul devine incapabil de a vedea lucrurile în perspectivă, de a se detașa, de a îndepărta neliniștea și lucrurile mărunte care îi împovărează viața și îi pot devora...

Mândria și păcatele trupești

Toate păcatele izvorăsc din două surse: trup și mândrie, dintre care mândria este cea mai cumplită (întrucât ea a doborât puterile îngerești). Creștinii și-au concentrat atenția, „pasiunea” lor religioasă asupra trupului. Ei știu cât de ușor este să cazi în mândrie. Mândria spirituală (adevăr, spiritualitate, maximalism) este cea mai înfiorătoare. Dificultatea luptei împotriva mândriei constă în...

Duhul și mânia

Fii îndelung răbdător și priceput, și vei birui toate faptele rele și vei săvârși toată dreptatea. Dacă vei fi îndelung răbdător, Duhul cel Sfânt, Care locuiește în tine, va fi curat, nefiind întunecat de alt duh rău; ci, locuind în lărgime, se va bucura și se va veseli cu vasul în care locuiește; va sluji lui Dumnezeu cu multă bucurie, având în el însuși îndestulare. Dar dacă vine mânia, Duhul...

Smerenie, nu autodepreciere

Unul dintre cele mai mari pericole în viața spirituală este autorespingerea. Când spunem: „Dacă oamenii m-ar cunoaște cu adevărat, nu m-ar mai iubi”, alegem drumul către întuneric. Adesea suntem făcuți să credem că autodeprecierea este o virtute, numită umilință. Dar umilința este în realitate opusul autodeprecierii. Este recunoașterea plină de gratitudine că suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu...

Eșuând aproape de țărm

Toți câți mergem pe calea evanghelică suntem niște neguțători care, prin săvârșirea poruncilor, neguțătorim pentru noi dobândirea bunătăților cerești. Trebuie, deci, să ne adunăm multă și felurită bogăție cerească, dacă nu voim să fim rușinați atunci când ni se va cere să arătăm ce am lucrat, ca cei ce au primit talanții, și nici să auzim spunându-ni-se: „Slugă vicleană și leneșă”. Să încărcăm...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.