Era o vreme…

• Era o vreme când erudiția mă impresiona. Acum, dacă nu e acompaniată de ÎNȚELEPCIUNE, mă lasă rece.
• Era o vreme când inteligența pură mă umplea de uimire. Acum, dacă nu e dublată de MODERAȚIE nu-mi mai spune nimic.
• Era o vreme când șarmul cuiva mă făcea să-l stimez enorm. Acum, dacă nu e clădit pe CARACTER, mă irită de-a dreptul.
• Era o vreme când frumusețea cuiva îmi gâdila simțul estetic până la admirație. Acum, dacă nu e croită cu DECENȚĂ, mi se pare de-a dreptul dizgrațioasă.
• Era o vreme când inițiativa cuiva mă entuziasma până la delir. Acum, dacă nu e dozată de REALISM, mă face să am rezerve serioase.
• Era o vreme când râvna cuiva mă făcea pur și simplu gelos. Acum, dacă nu întrezăresc nicio FINALITATE, pur și simplu îl compătimesc pe cel în cauză.
• Era o vreme când cuvintele mă fascinau prin eleganța și puterea lor. Acum, dacă nu sunt confirmate de FAPTE, le tratez ca pe cea mai jenantă ideologie.
• Era o vreme când consensul mi se părea o binecuvântare în sine. Acum, dacă nu e izvorât din PĂRTĂȘIE, mi se pare o amăgire dintre cele mai perfide.

Cum se mai schimbă omul… Dar ce bine că se schimbă!