Dumnezeu DA, Întrupare BA

D

Cam așa rezultă dintr-un sondaj de opinie realizat în țara noastră. La întrebarea: Credeți că există Dumnezeu?, 94% din români au răspuns afirmativ. Apoi, la întrebarea: Credeți în Întruparea Domnului?, doar 42% au răspuns DA. Sondajul cu pricina se numește Religie și comportament religios iar datele finale au fost date publicității în decembrie 2011.

Interesant cum un creștinism nominal, transmis doar prin forța filogenezei, conduce la un anacronism ca cel de mai sus. Prea puțini se îndoiesc de existența lui Dumnezeu, în vreme ce mai mult de jumătate neagă întruparea Lui. Tradus mai popular ar fi așa: Cred că Dumnezeu există, dar nu a venit la noi. Credința într-un Dumnezeu transcedent este gonflată în raport cu credința într-un Dumnezeu imanent. N-ar fi prima dată când transcendența lui Dumnezeu este mult mai larg îmbrățișată decât imanența Lui…

Și totuși. Faptul că românii au dificultăți în privința credinței în Întrupare trădează câteva neajunsuri. În primul rând, avem aici o pierdere a miezului dogmatic a creștinismului. Dacă Întruparea este marea minune care le face posibile pe celelalte, atunci respingerea ei înseamnă un atac dat creștinismului. În al doilea rând, avem o acceptare generală și tradițională a lui Dumnezeu, nu una clădită pe Scriptură. Demagogia unei existențe impersonale a lui Dumnezeu este mult mai la îndemână decât acceptarea Întrupării. Dintotdeauna a fost așa, doar că acum iată-ne în fața unui fenomen de masă. Apoi, în fine, a recunoaște că Dumnezeu există nu te implică atât de mult ca și a recunoaște că El s-a întrupat și ne-a oferit un model de viață. Atâta vreme cât Dumnezeu rămâne doar capătul unui concept religios, nimic nu se poate modifica în noi.

Cred că avem nevoie de un creștinism centrat în realitatea Întrupării. Doar Hristosul întrupat reprezintă jertfa de răscumpărare autentică, doar El a lăsat în urmă dovada eticii supreme. Faptul că mulți concetățeni rămân dincolo de această credință și se amăgesc totuși cu recunoașterea unei existențe impersonale a lui Dumnezeu trebuie să fie îngrijorător. Probabil că bisericile noastre ar trebui să ia acest sondaj ca o provocare și, fiecare în dreptul nostru, să facem ceva. Doamne ajută!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.