Cum mai stai cu sănătatea?

C

Întrebare banală la o anumită vârstă (tinerețea), serioasă ceva mai încolo (maturitatea) și îngrijorătoare înspre final (bătrânețea). Dacă nu e de complezență, această întrebare trădează o preocupare normală. Medicii se întrec în a ne convinge să ne facem analize și să fim atenți cu modul de viață. Suntem trimiși la culcare devreme, preveniți în privința exceselor și dădăciți anti-stress.

Uniunea Europeană – ca o mămică grijulie – se preocupă și ea de subiect. Lupa sociologică s-a apropiat și de România. Ce a ieșit? Merită știut, evident în linii mari.

Dureros de vizibilă este mortalitatea infantilă. La acest capitol suntem campioni. Ocupăm locul întâi. E ca și cum n-ar ajunge că natalitatea a scăzut vertiginos, dar pe plaiuri mioritice se și moare devreme. Cancerul cervical este boala care face victimele cele mai multe.

Pe locul doi ne situăm la decesul prin infarct și accidente în trafic. În primul caz urmăm Bulgaria, în al doilea Lituania. Doar aceste două țări – de altfel prietene – stau mai trist decât noi. Probabil viața nesănătoasă pe care ne încăpătânăm s-o trăim și stresul ne duce la infart. La fel de probabil că un anumit soi de teribilism pe șosea ne duce la adevărate drame.

La numărul redus al medicilor ne aflăm pe îngrijorătorul loc trei. Avem înainte doar Turcia și Polonia. Încă un amănunt: suntem țara cu cei mai mulți medici de familie (în raport cu medicii specialiști). De asemenea, alături de Cipru, România este țara care alocă cel mai mic procent din PIB la sănătate.

Și, ca să încheiem tot cu un loc fruntaș, suntem pe primul loc la lipsa RMN-urilor pe cap de locuitor. În general stăm tare prost cu tomografele, ceea ce face ca mafia medicală să se poată dezvolta în voie.

Să mai adăugăm că speranța de viață la femei este cea mai redusă din întreaga Europă? Copiii și femeile…. parcă am mai întâlnit sintagma pe la istorie. O alăturare nefastă de data aceasta. Categoriile cele mai afectate, am spune.

Închei dorindu-vă multă sănătate și ani buni. Dacă se poate chiar fericiți. Înțelegând că fericirea are de-a face cu Dumnezeu, iar sănătatea este doar o componentă secundară.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.