Poate că Biserica Ortodoxă Română va găsi o cale să-şi lumineze grabnic membrii mai puţin învăţaţi. Să le amintească, eventual, că printre vlădicii ortodocşi au existat şi cărturari ca Sfîntul Dosoftei, Diaconul Coresi sau Sfîntul Martir Antim Ivireanu. Să le spună că toţi aceştia au dat o mare importanţă tipografiilor şi tiparului, adică unor instrumente de răspîndire a culturii, istoriei şi credinţei, care pot fi considerate precursoare ale cipului şi computerului de astăzi. Să le explice că sminteala refuzului cardurilor nu are nimic de-a face cu spiritul creştin. Altfel, ne vom depărta şi mai tare de lumea civilizată actuală iar lumina adevărată va ajunge tot mai greu pînă la noi.
Iată o vagă speranță a unuia dintre cei mai lucizi eseiști ai momentului: Andrei Manolescu. Apărută în Dilema veche, 21-27 martie 2013, concluzia survine după un întreg articolul pe tema cardurilor cu cip magnetic. Autorul face o inspirată comparație între alegerea Papei Francisc și manifestația anti-card (cu cip) din ziua imediat următoare (de la București).
Orice completare este în plus. Îmbrățișez această opinie și o extind asupra oricărei confesiuni creștine. Fanatismul și fobiile de tot felul sunt prezente peste tot, nu mumai în mediul ortodox. Dar, pentru că dânșii au ieșit în stradă, putem să-i luăm drept subiect de discuție. În fond, ispita și neînțelegerea se răsfrânge peste toți. Doamne ai milă!