O, Tu eşti preaînalt, preabun, preaputernic şi atotputernic, preaîndurător şi preadrept, preaputernic şi pururea de faţă, prea frumos şi preatrainic, neclintit şi de nepătruns, neschimbător şi toate schimbîndu-le, pururea nou şi pururea vechi şi toate înnoindu-le; spre bătrîneţe şi sminteală ai împins pe cei trufaşi fără să ştie. Eşti pururea mişcător şi pururea liniştit, adunînd la Tine pe toate, dar neavînd nici o trebuinţă, împlinitor şi proteguitor, creator şi hrănitor, desăvîrşitor şi căutător, cu toate că nimic nu-Ți lipseşte. Tu iubeşti, dar nu te zbuciumi, eşti gelos, dar nu te nelinişteşti, te căieşti, dar nu simţi durere, te mînii, dar rămîi împăcat, îţi preschimbi înfăptuirile, dar nu-ţi schimbi proiectul.
(Augustin)