Catedrala (mică radiografie)

Noile oportunități turistice ne oferă întâlniri fabuloase uneori. Este vorba de un anume tip de interacțiune cu monumentele europene (în special). Dintre acestea catedrala este cea mai impozantă, ea fiind spațiul sacru prin definiție.

Cu cordialitate aș dori să ofer mai jos (dinspre frontispiciu spre spatele clădirii) mici detalii arhitecturale. Componentele sunt valabile indiferent de stilul folosit în construcția edificiului.

• turnul: a se înțelege turnul care acoperă intrarea principală. De regulă nu este cel mai înalt punct al clădirii. Este oarecum o continuare a frontispiciului și este una dintre componentele cel mai ușor accesibile (vizual);
• capela laterală și capela axială: alegem să le luăm împreună deoarece avem de-a face cu o unitate de scop. Prima este de obicei în partea dreaptă (privitorul stă în fața catedralei), a doua este întotdeauna în punctul diametral opus față de intrarea principală. Datorită amplasării capelei axiale aceasta are un grad mai înalt de intimitate fiind destinată cu prisosință clerului, în vreme ce prima capelă este utilizată la diferite întruniri cultice sau catehetice;
• culee și pinacluri: mici turnulețe dreptunghiulare dispus de-a lungul clădirii având vârful lanceolat. Arhitectural acestea dau o anumită soliditate catedralei.
• contraforturi: sunt pilonii dreptunghiulari cei mai ieșiți în afară (întotdeauna în părțile laterale). De obicei contraforturile marchează lățimea maximă a catedralei și-i dau o anumită impozanță.
• clopotniță: partea de obcei nevăzută ce se ascunde la baza (sau pe la jumătatea) turnului cel mare al catedralei. Accesul la ea este de obicei oprit, iar importanța clopotelor era extrem de mare în Evul Mediu (pentru măsurarea timpului).
• fleșă de transept: este vârful turnului cel mare. Alungit și extrem de ascuțit, cu o cruce direct proporțională în capăt, vârful parcă străpunge cerul de obicei. Arhitectura răsăriteană practică stilul boltit al acestei fleșe.
• arcade și coloane: străjuiesc și susțin tavanul catedralei, dând o notă de sacralitate. Coloanele sunt de obicei sferice, iar arcadele sunt de regulă încarcate de basoreliefuri.
• absidoilă: numită și absidă, absidoila este partea din spate (privit dinspre intrarea principală), care în fond este partea cea mai importantă. Aici se află altarul și uneori corul. Aici stă episcopul sau arhiepiscopul, catedrala fiind biserica acestora prin excelență.

Descriind catedrala mi-am adus aminte de o idee de-a lui Philip Yancey. Cultura creștină – spunea el undeva – este doar o emulație, dar în zilele noastre se dovedește mai bună decât mișcarea în sine. Chiar vizitând monumente sacre prin Europa, ar trebui să ne gândim cu mai multă responsabilitate la spiritul creștin care nu are voie să moară.