Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbește pe înțelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încâlcite, musai am nevoie de dicționar ca să pricep ce vrea să spună.
Frază de o sinceritate debordantă, ieșită din condeiul unui elev la examenul de bacalaureat. Dincolo de amuzamentul imediat, alăturarea celor doi mi s-a părut genială. Niciodată nu m-am gândit la această antiteză, iar asta nu ar fi nici pe departe o laudă. Însă liceanul nostru, foarte sigur pe el, ne trântește comparația drept sub nas. Și bine face – o merităm.
Între lejerul Becali și încâlcitul Patapievici, este preferat cel dintâi. De ce? Din motive semantice, aș zice. Becali e mai ușor digerabil, mânuiește mai bine jargonul și nu se dă în lături de la mici vulgarități mioritice. Chiar dacă nu spune, de fapt, nimic, are totuși meritul de a se face înțeles. Tânărului nostru i se pare demn de toată admirația și-l transformă într-un model în toată puterea cuvântului. Patapievici e greoi, elaborează concept după concept și nu cedează în fața sentimentalismului desuet. Rigiditatea acestuia și elitismul acestuia din urmă, provoacă adevărate dureri de cap și revendică materiale explicative ajutătoare.
Opțiunea pentru Becali mi se pare grăitoare. Nu vreau să generalizez, dar nici nu pot să-mi rețin îngrijorarea. Avem aici o degradare tipică. Este ales modelul facil, care nu solicită mintea în nici un fel. Ce e mai grav: acest model tâmpește de-a binelea. Vorbele respectivului pot fi luate așa, pe nemestecate. Emfaza trece drept virtute, iar puseurile de mânie drept necesitate. Și tot spectacolul acesta adună fani. Și nu puțini. Vraja neștiinței și a imposturii crează admiratori anonimi, dar pasionați. Becali poate fi ascultat (niciodată citit!) fără dicționar. E din popor, iar simpatiile o dovedesc.
Dezinteresul pentru Patapievici este, prin ricoșeu, la fel de grăitor. Deja îi vedem efectele. Într-o lume asediată de imagini, gândirea discursivă devine o cenușăreasă. Abstractizarea, logica și argumentul se pierd de la o generație la alta. Exprimarea multora este tot mai fragmentară și exasperantă. Dar, să nu ne lamentăm, modelul te reprezintă – ca să citez din acest clasic în viață. Să ne așteptăm la tot mai multe non-valori suindu-se pe piedestalul din mintea celor slabi. Fără lectură, fără modele autentice, într-o societate care merge dar nu știe încotro, ce alte pretenții să mai avem…