Avraam e marele părinte al multor neamuri; nu s-a aflat unu altul să-i semene în slavă: A păzit legea Celui-Preaînalt, a făcut cu El un legământ, în trupul său și-a scris el legământul și credincios s-a arătat în încercare. Iar Dumnezeu la încredințat prin jurământ că în urmașii lui se vor binecuvânta neamurile, că-l va înmulți ca pulberea pământului, că pe urmașii lui îi va înălța cum stelele și le va da ca moștenire din mare până la mare și de la Râu până la marginile pământului. Aceeași încredințare i-a dat-o lui Isaac, de dragul lui Avraam, părintele său. Binecuvântarea tuturor oamenilor, precum și legământul le-a odihnit pe capul lui Iacob; l-a întărit în binecuvântări și lui ia dat moștenirea; și i-a osebit părțile și le-a împărțit celor douăsprezece triburi. Și din el a odrăslit un om de omenie care a aflat bunăvoință în ochii fiecăruia, cel iubit de Dumnezeu și de oameni: Moise, a cărui amintire e binecuvântată. Slavă i-a dat asemenea cu a sfinților și mare l-a făcut, temut de vrăjmași. Prin cuvintele lui a făcut să înceteze plăgile și l-a preamărit în fața regilor: porunci i-a dat pentru poporul său și i-a arătat câte ceva din slava Să. Pentru credincioșia și blândețea lui, l-a sfințit, alegându-l dintre toți purtătorii de trup. El l-a făcut să-I audă glasul și să intre în norul întunecos, porunci i-a dat, stând față către față, lege de viață și știință, ca să-l învețe pe Iacob legământul și pe Israel, judecățile Sale.
(Din Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, 44.19-45.5)