Suntem sub cod sfârșitul acesta de săptămână. Meteorologii anunță ploi în toată țara și de data aceasta chiar plouă. Bacovian și interminabil, ploaia își face lucrarea nestingherită, aducând fie bucurie pentru agricultori, fie întristare pentru cei din concedii.
Cu acest prilej mă gândeam să vă ofer un fragment din lucrarea autobiografică a lui George Steiner. Sunt câteva amintiri din copilăria marelui critic și relatate într-un mod inedit…
Ploaia, în special pentru un copil, are mirosuri și culori distincte. Vara, în Tirol, plouă neîncetat. Ploile biciuitoare, insistente și posomorâte cad în perdele tot mai întunecate, de un verde închis. Noaptea, darabana lor seamănă cu zgomotele unui șoarece aflat pe sau imediat sub acoperiș. Chiar și lumina zilei pare îmbibată cu apă. Doar mirosul a rămas la fel de pregnant și după șaizeci de ani. E un miros de piele udă, de vânat atârnat cu capul în jos. Sau, uneori, de vapori emanați de tuberculi îngropați sub noroaie. O lume ca o varză murată.
(Errata. O autobiografie, Humanitas, București, 2008, p. 1)