Biata mea mamă era atât de credincioasă, și am înțeles acest lucru după tot ce făcea pentru mine, și îi sunt profund îndatorat, fiindcă Dumnezeu mi s-a dăruit prin intermediul ei; în fiecare seară, venind să mă învelească sub pături – sunt amintiri între vârsta de cinci ani și momentulu plecării mele la seminar (împlineam zece ani) -, nu uita să-mi spună: Să ne gândim la cei sărmani; Să ne gândim la ceea ce s-a petrecut în Japonia; Gândește-te la războiul din China. Îmi reamintea toate acestea chiar și când eram ceva mai măricel, în primii ani de seminar, unde nimeni nu ne vorbea despre China și cu atât mai puțin despre oameni sărmani.
Cu câtă candoare își povestește Luigi Guissani amintirile legate de mama?! Sfaturi și trăiri care i s-au transmis și care-l vor urmări toată viața. Citatul de mai sus e desprins din Eul, puterea, operele (Nemira, 2005), iar acolo joacă rol de argument. E un argument pentru iubirea de Hristos, acea iubire care creează dorința ce domniă viața.
Prelat catolic proeminent, fondator al mișcării Comunione e Liberazione, Guissani s-a impus în ultimele decenii ca un gânditor prolific. Scrierile lui ating deopotrivă dogmatica, spiritualul dar și socialul. Viziunea sa holistică asupra vieții de credință este extrem de apreciată, iar deschiderea sa ecumenică salutată cu entuziasm. Faptul că avem o parte a operei sale în limba română este un adevărat câștig.