Zâmbiți, vă rog! (3)

Z

Iată cum se întâlnesc hărnicia drumarilor și indolența concetățenilor. Unii nu-și pot amâna asfaltările, alții nu-și pot mișca mașinile. E un fel de care pe care! De fapt, ca la noi la nimeni. Bine că avem ceva asfalt, iar cu cât sunt mai multe mașini parcate cu atât mai economisim. Întotdeauna s-a găsit o destinație pentru surplusul rămas. Bravo!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.