Mă folosesc de acest prilej siropos pentru a reintera un anume conflict. Este vorba, după cum vă așteptați, de războiul în care a intrat mioriticul DRAGOBETE contra occidentalului VALENTIN. Ambii sunt apărătorii strașnici ai iubirii… se înțelege.
Dragobetele este o sărbătoare românească, dar celebrată indecis. Unii propun 24 februarie, alții 28, dar și 1,3 sau 25 martie. Etimologia cuvântului este încă în dezbatere, zona de proveniență însă nu. Se pare că a venit din sudul României, cu o primă răspândire în zona de vest. Mitologia este ceva mai sigură: avem de-a face cu un zeu tânăr din panteonul autohton, patron al dragostei și bunei dispoziții. Este din aceeași categorie cu Eros și Cupidon (din mitologia greacă, firește).
Obiceiurile sunt diverse. Pe vremuri flacăii și fetele se întâlneau în fața bisericii, apoi se duceau să caute prin păduri și lunci flori de primăvară. La prânz fetele se întorceau acasă alergând, urmată fiecare de un băiat ce o simpatiza. Dacă o ajungea, iar fata consimțea, băiatul o săruta în văzul tuturor (de aici expresia: Dragobetele sărută fetele). Acest sărut reprezenta logodna dintre cei doi pentru un an (sau mai mult). Oricum, Dragobetele era – într-o societate pudică – un prilej nimerit pentru a-ți arăta dragostea în public.
Valentin este o sărbătoare franțuzească ce comemorează pe Sfântul Valentin. Cum se întâmplă cu precădere în spațiul occidental, lucrurile sunt mult mai precise. Astfel, se ține pe 14 februarie și cunoaște o largă receptare în această parte a Europei (și nu numai). Este un prilej nimerit pentru a-ți exprima dragostea față de partener, din păcate nu doar între soți. Ca și varianta românească, este o ocazie în care toți sunt invitați să lase inhibițiile de-o parte și să se dezlănțuie.
Spre deosebire de Dragobete (care este un zeu), Valentin a fost o persoană reală. De fapt a fost un preot creștin pe care împăratul Claudiu II l-a arestat și l-a chinuit inițial. Apoi împăratul a fost tot mai atras de personalitatea lui Valentin, considerându-l extrem de înțelept. L-a încurajat să renunțe la creștinism și să devină soldat. Bineînțeles că a refuzat, apoi a fost exectutat înscriindu-se astfel printre marii martiri. Se crede că 14 februarie este, în fond, ziua martirizării lui.
În Slovenia se spune că într-o astfel de zi plantele încep să crească iar florile să înfolorească. În Turcia se traduce prin Ziua Inimilor Dragi/Dulci, iar dincolo de ocean se fac multe cadori: ciocolată, felicitări, dar cel mai des buchete de flori. Ziua lui Valentin a fost exportată cu succes și în Orientul Îndepărtat (Japonia și Coreea).
Așadar…
– Valentin îl învinge pe Dragobete în privința istoricității;
– Valentin îl învinge pe Dragobete în privința răspândirii;
– Valentin îl învinge pe Dragobete în privința comerțului;
Și totuși…
– Dragobete este mioritic (sau E de-al nostru)
– Dragobete este înmiresmat (la faună mă refer)
– Dragobete este eliberator (sub aspect emoțional)
Nu stiu pe care-l alegeți… știu doar că dacă sunteți căsătoriți e un bun prilej de a vă reafirma iubirea. O putem face oricum, dar s-o facem. Dacă încă nu sunteți dar aveți în plan, într-o zi ca azi puteți lua hotărâri concrete. Gata cu sfaturile. Iubiți-vă mult!
dvs. predicati si scrieti despre ucenicie si puritate si in acelasi timp umblati cu alba si cu neagra! Nu se mai poate asa ceva! pentru Numele lui Dumnezeu, open your eyes! daca vreti sa intelegeti! prea ecumenic deveniti!
Este ultima dată când îți cer să-ți revizuiești formulările (indiferent de concepțiile pe care le ai). Nu coborî atât de jos pentru că nu e cazul (cel puțin cu mine). Analiza mea asupra acestui subiect nu arată eu cred sau țin aceste sărbători. Dacă citești și spiritul în care am scris, îți vei da seama că ironizez spiritul comercial al lor și pledez pentru esențial. Nu mai continui. Reține ce ți-am spus în deschiderea răspunsului meu. Te apropii de gradul maxim pe care-l pot tolera (ca limbaj, repet). Atât deocamdată!
cel putin, mi s-a parut ca ati devenit subiectiv prin formularea „e mioritic”, „e de-al nostru” sau „nu stiu pe care il alegeti”… si, in virtutea acestor idei mi s-a parut ca nu aveti vreo problema cu sarvatoarea…caci aceasta sarbatoare chiar e o problema…si ar trebui sa constientizati asta! La aceasta am facut referire! Daca am gresit, imi cer iertare! Dar nu mi-as dori sa va stiu prea flexibil fata de niste sarbatori cu adevara pagane poleite cu un prad de crestinism!
Imi pare rau ca v-am suparat! dar adevarul e adevar! Si nu trebuie sa loviti in convingerile mele cu privire la curatie in ce priveste puzderia de sarbatori transplantate in crestinism si care, prin insasi modul cum se „sarbatoresc”, arata nevrednicia lor!
Cu acest comentariu încheiem subiectul (din partea mea).
Nu lovesc în convingerile tale. Respect această atitudine, cu toate că nu sunt chiar așa de radical (asta nu înseamnă că țin sărbătorile astea… să fim serioși). Dar pentru că am ajuns aici, am o rugăminte foarte directă și o recomandare foarte cordială. Rugămintea: pe subiectele pe care deja te-ai exprimat (pe blogul meu) deja am înțeles, nu mai e cazul să revi. Recomandarea: pentru o mai bună vizibilitate a ideilor tale te rog să-ți folosești propria platformă (sau oricare alta) pentru a ne scrie (sau a scrie celor care te citesc) despre cum stau lucrurile cu adevărat. Un om care are atât de multe de spus și care știe întotdeauna varianta corectă a luncrurilor trebuie să aibă o tribună (măcar virutală) de sine stătătoare. Nu te fragmenta pe ici pe colo, mai degrabă dezvoltă o doctrină iluminatoare. Subiect închis!
reintera