Sunt o mulțime de lucruri, mărturisesc, de pe urma cărora aș fi putut trage vreun folos, fără să fi profitat totuși, răspunse nepotul; printre altele și Crăciunul. Cel puțin am privit totdeauna ziua de Crăciun, când a revenit (răsând la o parte numele său sfânt și originea sa dumnezeiască, dacă astfel de lucruri pot fi lăsate la o parte când te gândești la Crăciun), ca pe o zi frumoasă, o zi de îngăduință, de iertare, de milă, de bucurie, singura în calendarul lung al anului când știu că toți, bărbați și femei, par a-și deschide printr-un consimțământ tainele inimilor și par a avea în oamenii cei mai prejos de ei adevărați tovarăși de călătorie pe drumul morții, iar nu o altă rasă de creaturi, călătorind spre altă țară a făgăduinței. De aceea unchiule, deși nu a pus în buzunarul meu nici cel mai mărunt ban de aur sau de argint, cred totuși că sărbătoarea Crăciunului mi-a făcut mult bine și îmi va mai face. Așa că repet: trăiască în veci Crăciunul.
(Dialogul dintre două personaje din Colind de Crăciun, de Charles Dickens. Este vorba de un nepot al unui anumit unchi Scrooge, negustor aprig și necredincios. Acesta din urmă desconsideră Crăciunul, în vreme ce tinerelul îl apără cu înțelepciune.