Samson este cel mai proeminent judecător dintre toți. Mă gândesc în primul rând la generozitatea cu care este prezentat în materialul biblic (4 capitole). Născut prin făgăduință, crescut într-o familie de oameni pioși, Samson a avut încă de la început o misiune grea. Filistenii erau la granițele țării, iar victoriile precedente îi făceau stăpâni pe situație. Poporul recăzuse în idolatrie, teama prinsese din nou rădăcini, iar anarhia era în creștere.
În acest marasm spiritual și politic, Duhul lui Dumnezeu începe să-l miște pe Samson. De-a lungul celor 20 de ani cât a fost judecător, filistenii au primit adevărate lecții. A purtat aproape toate războaiele de unul singur, a folosit metode neconvenționale de umilire a inamicului, a dat dovadă de o carismă fără precedent. Și totuși, pe dinăuntru, demonul instinctelor era tot mai obraznic. Afemeiat până în ultima fibră a truplui său, Samson dovedește o realitate: carisma fără caracter înseamnă eșec.
Nu intru în detaliile decăderii acestui mare om. S-a scris masiv despre asta, iar de predicat nici nu mai vorbim. Un alt episod aș dori să vă aduc în față. Este un episod în care Dumnezeu strălucește în biografia sumbră a lui Samson. Imaginați-vi-l cu falca de măgar în mână, față în față cu armata filisteană și mânuind-o cu o forță supraomenească. O mie de filisteni au fost uciși, un cântec de biruință a irupt din inima eroului. Apoi, ca o pacoste, Samson întâmpină un alt dușman: setea. Arșița necruțătoare a zilei, epuizarea și emoția au declanșat o nevoie fiziologică puternică. Dar apă nu era, iar judecătorul strigă către Dumnezeu. Ei bine, Domnul îi răspunde, îi despică o stâncă din care curge apă proaspătă. Eroul se înviorează și poate să meargă mai departe (Jud. 15.18-20).
Vă aduc aminte că această intervenție spectaculoasă a lui Dumnezeu se află între două căderi morale ale personajului.Înviorat acum, Samson se va duce la Gaza unde o va găsi pe Dalila și, în cele din urmă, propriul sfârșit. Era deja în cădere liberă, sufletul lui era prins în chingile păcatului sexual. Și totuși, Dumnezeu are milă de el și-l adapă. Mereu m-a impresionat acest episod. Sunt uimit cum Dumnezeu a oferit acestui om și această dovadă de iubire. Cum o face cu mulți oameni azi, El se gândește că poate-poate. Dumnezeu n-a permis ca Samson să cadă alături de cei o mie de filisteni în ținutul Lehi. Ar fi fost o rușine prea mare, ar fi fost o pată pe onoarea lui Dumnezeu. Ecoul strigătului însetării ajunge până la cer, iar stânca se despică. Din păcate, inima lui Samson rămâne în continuare robită, iar de aici până pe genunchii Dalilei nu mai e decât un pas…
„carisma fără caracter înseamnă eșec.”
…
real spus…
Întocmai. Și cred că se aplică și în alte situații biblice ca și reale.
” Era deja în cădere liberă, sufletul lui era prins în chingile păcatului sexual. Și totuși, Dumnezeu are milă de el și-l adapă. Mereu m-a impresionat acest episod. Sunt uimit cum Dumnezeu a oferit acestui om și această dovadă de iubire. Cum o face cu mulți oameni azi, El se gândește că poate-poate.(…) Ecoul strigătului însetării ajunge până la cer, iar stânca se despică. Din păcate, inima lui Samson rămâne în continuare robită, iar de aici până pe genunchii Dalilei nu mai e decât un pas…”
Foarte frumos expus. Cred ca acest fragment de viata arata ceea ce se numeste „har”. Harul spectaculos, al lui Dumnezeu… Nu ne da ce meritam, chiar daca ne mai lasa sa simtim adesea farame de durere… Dar se indura iarasi, si iarasi de noi…
Nici unul dintre noi, nu poate fi rasplatit potrivit meritelor, cata vreme n-am putea satisface, nici pe departe, exigentele lui Dumnezeu in privinta unei vieti desavarsite. Daca am fi rasplatiti in temeiul unei juste retributii, am sfarsii cu totii in iad, dar.. „Harul nu izvoraste din ceea ce facem noi pentru Dumnezeu, ci din ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi” Philip Yancey…
Cat de special e Dumnezeu…
Da, exact. Cred că întreaga împrejurare dovedește puterea harului lui Dumnezeu. Privilegiul divin este copleșitor și vital în același timp. Toți trăim prin har, totul este har.
Binecuvântări!