Un pin care creşte într-o vale creşte diferit de unul de pe vârful muntelui. Acelaşi tip de copac are două stiluri diferite de viaţă. Stilul său pe vârful muntelui este diferit de cel din vale. Stilul de viaţă al unui copac este expresia individuală a unui copac modelându-se în funcţie de mediu. Recunoaştem un stil atunci când îl vedem pe un anumit fundal, diferit de cel la care ne-am fi aşteptat, deoarece abia atunci realizăm că fiecare copac are propriul său tipar de viaţă şi creşterea lui nu este doar o reacţie mecanică la mediu.
Se întâmplă acelaşi lucru şi cu fiinţele umane. Vedem stilul de viaţă în anumite condiţii şi este datoria noastră să îi analizăm legătura exactă cu circumstanţele existente, cu atât mai mult cu cât mintea se schimbă cu fiecare alterare a mediului. Atât timp cât oamenii sunt într-o situaţie favorabilă, nu le putem vedea clar stilurile de viaţă. În situaţii noi totuşi, acolo unde sunt confrun- taţi cu dificultăţi, stilurile de viaţă apar clar şi distinct. Un psiholog cu experienţă ar putea probabil să înţeleagă un stil de viaţă al unei fiinţe umane chiar şi într-o situaţie favorabilă, dar acesta devine evident pentru toată lumea atunci când subiectul este pus într-o situaţie nefavorabilă sau dificilă.
Din moment ce viaţa este ceva mai mult decât un joc, ea este mereu plină de greutăţi. Există inevitabil situaţii în care fiinţa umană se confruntă cu probleme şi, atunci când subiecţii se confruntă cu aceste dificultăţi, trebuie să îi studiem şi să aflăm diferitele lor reacţii şi trăsături caracteristice. Aşa cum spuneam, stilul de viaţă este o unitate, deoarece a avut rădăcinile în dificultăţile vieţii timpurii şi în străduinţa de a atinge un scop.
(Fragment din lucrarea Înțelegerea vieții. Introducere în psihologia individulă, de Alfred Adler, trad. Raluca Hurduc, Trei, București, 2012)