Cam așa stăteau lucrurile pe vremuri. O ședință foto nu era deloc lipsită de imaginație. Personajele (și mai ales copiii) trebuiau plasați în cadre cât mai neobișnuite. A fi creativ era cuvântul de ordine. Platitudinile nu erau tolerate, iar cu cât lucrurile sunt mai neobișnuite cu atât atrag mai mult atenția.
Fotografia alăturată face parte din colecÈ›ia Dragoljub P. Badrljica È™i poartă numele: Mokrin – copil la fotograf. Publicată pe site-ul Banaterra, unul dintre cele mai reuÈ™ite locuri de promovare a culturii bănățene.
Ingeniozitatea fotografului este demnă de apreciat. Totul pare desprins dintr-o poveste liniștită și aducătoare de speranță. Centralitatea copilului are multiple semnificații. Țanțoșul animal este și el o prezență simbolică. Probabil că fotografii contemporani ar avea ceva de învățat din această inginerie artistică. Sau cum s-o numesc mai bine?!
cred ca asta este cel mai potrivit nume 🙂 = inginerie artistica =
pace , har Si multe binecuvantari !
Mersi de confirmare.
Fii binecuvântat!