Iată o doamnă librar (sau bibliotecar) ce-și purta raftul cu cărți în spate. Fotografia are aproape un secol și reproduce un moment emoționant. Cineva oferă cărți într-o manieră ambulantă, cineva citește și, probabil, cumpără. Setea de lectură ce întâlnește strada; tihna unei pagini scrise ce se opune agitației cotidiene.
Cred că imaginea este sugestivă în multe feluri. În primul rând, atestă că nicio metodă de promovare a cărții nu este deplasată. În fond, e important ca oamenii să intre în contact cu textul unei cărți și apoi să devină tot mai atrași de fenomen. În al doilea rând, atestă că doritorii de cunoaștere vor fructifica orice ocazie pentru a se informa. A aștepta până când îți surâde situația optimă este o iluzie păgubitoare. Să folosim prilejul care ni se oferă atunci când ni se oferă. Să nu fim atât de pretențioși încât să ne periclităm propriile lecturi din cauza unor mofturi. În al treilea rând, atestă că întotdeauna cartea își va întâlni cititorii ei. Bine scrisă, ea va fi într-o căutare continuă, dar nu în zadar. Ochii și mintea multora o vor găsi, o vor savura și îndrăgi. Este important să fie la îndemână, să seducă într-o oarecare măsură.
Acum, când tehnologia și internetul ne acaparează îngrijorător, să pledăm pentru bunul gust al cărții. În formă clasică sau electronică, să citim cu nesaț în continuare. Cum am putea ajunge la mințile altora fără lectură? Cum am putea polemiza fertil cu ideile altora fără ea? M-aș bucura ca imaginea alăturată să ne motiveze și să pună în mișcare anumite nostalgii. Poate, poate…