Să fim sinceri. De câte ori ne gândim la dragon, ne gândim de fapt la un balaur cu un număr variabil de capete sau ceva de genul ăsta. E greu să scăpăm de această uzanța atât de exploatată în mitologie și în cinematografie. Încercând să facem dreptate acestui concept, afirmăm că – în Evul Mediu – însemna și altceva. Ceva cu totul diferit. Este vorba despre un tip de soldat care era în mare vogă în secolul XVI.
După cum se observă în fotografia alăturată, țanțoșul soldat făcea parte din cavaleria medievală. Dotat după toate uzanțele vremii, el poseda însă o muschetă scurtă, care ea însăși se numea dragon (datorită formei). Dragonii erau organizați în companii, iar ofițerii care comandau aveau grade de infanterie. În secolul XVIII, termenul dragon denumea membrii anumitor regimente de cavalerie. Atât termenul, cât și funcția au dispărut în secolul XX, odată cu dispariția cavaleriei.
Așadar, vreme de secole soldații-dragon au fost nucleul dur al cavaleriei medievale târzii. Înfipți adânc în modernitate, dragonii au rezistat până aproape de vremea noastră. Acum nu-i mai avem. Nici pe cei preistorici (reptilele), nici pe cei medievali (soldații), dar îi avem cu putere de simbol și de personaje de film. Dar spirit cavaleresc mai avem?! Sper că da…