Sărbătoarea pascală și limbajul de lemn

Demult n-am mai văzut atâta clișeu și inepție într-un discurs despre creștinism. Am „căzut” pur și simplu peste interviul cu pricina și, dacă tot l-am văzut până la capăt, nu mă pot abține să nu vi-l împărtășesc. El se încadrează la rubrica „AȘA NU!”. Priviți-l pe nonșalantul profesor cum îndrugă argumente dintre cele mai subțiri, cum cade în ridicol de la o frază la alta. Este un monument de incoerență și superficialitate. Perorează pe subiecte înalte, pe care are grijă să le facă praf, să le desființeze din punct de vedere teologic și să le ducă în derizoriu.
Părintele George Istodor reușește să spulbere orice speranță întru bine și inteligibil. Temele puse în discuție – unele de o actualitate izbitoare – sunt tratate într-o manieră laconică. Ai impresia că s-au întâlnit două lumi care nu se întâlnesc nicăieri: cea a realizatorilor interviului și cea a invitatului. Ni se explică, enervant de senin, cum Biserica Ortodoxă niciodată nu s-a opus științei și progresului, cum problemele de bioetică (atât de stringente azi) sunt niște găselnițe mereu ale altora.
Mai mult, scepticilor li se răspunde ironic și arogant. Nu ai voie să-ți pui întrebări sâcâitoare, nici să pui la îndoială caracterul supranatural al luminii de la Ierusalim. Dacă o faci ești fie rău intenționat, fie rebel. Pe de altă parte, dacă accepți totul în mod facil, fără nicio atitudine critică, ești bun. Înseamnă că ai încredere, deși lucrul acesta se poate traduce într-o naivitate riscantă.
Și totuși, nu vreau să fiu înțeles greșit. Biserica Ortodoxă are teologi coerenți și bine articulați din punct de vedere dogmatic și istoric. De data aceasta nu i-a ieșit. Acest vorbitor nu spune nimic, ba dimpotrivă face deservicii creștinismului. Orice altă confesiune poate cădea, prin purtătorii ei de cuvânt, în acest derizoriu. Să luăm seama, așadar!