Recenta condamnare a lui Dan Voiculescu (5 ani cu executare), precum și ultimele mega-procese, mă îndreptățesc să scriu despre rugăciune. Mă refer la acele rugăciuni, mai mult sau mai puțin regulate, pe care bisericile din toată țara le înalță pentru România. Nu puțini credincioși români (chiar și de peste hotare) mijlocesc pentru țară.
Afectați de instabilitate și corupție, scârbiți de indolența neocomuniștilor ce rânjesc pe la TV, ne-am transformat în mijlocitori mai mult sau mai puțin consecvenți. Dacă toate-ar fi mers bine poate n-am fi avut o asemenea determinare. Dar iată cum Dumnezeu începe să lucreze. Verticalitatea justiției și sârguința ei susținută e cu adevărat încurajatoare. E un răspuns la rugăciune și dovada faptului că Dumnezeu nu ne-a uitat.
Să nu obosim în mijlocire, așadar. Sănătatea morală, socială și economică depinde în mod evident de viața noastră de rugăciune. Dumnezeu își întinde mâna, își pleacă urechea spre deznădejdea noastră. Doamne ajută!