Practicile religioase tradiționale sunt importante: ele ne fac să împărtășim cu ceilalți experiența comunitară de proslăvire și rugăciune. Dar să nu uităm niciodată că experiența spirituală e în primul rând o experiență practică a iubirii. Și în iubire nu există reguli. Putem încerca să ne ținem de manuale, să ne controlăm inima, să avem o strategie de comportament – dar toate acestea sunt fleacuri. Inima este cea care hotărăște și doar ce hotărăște ea este important.
Scurtă aserțiune împărtășită de Paulo Coelho în romanul La râul Piedra am șezut și-am plâns (Humanitas, 2004).
Cunoscut pentru înclinațiile sale religioase, căutător al sensurilor adânci ale lucrurilor, Coelho este unul dintre puținii romancieri contemporani care ajung la sursa ideilor. Problema iubirii (dezbătută și în alte romane de-ale sale) este una dintre cele mai fascinante. Așezarea acesteia deasupra regulilor și a convențiilor este extraordinară. În fond, acolo este locul iubirii: deasupra și dincolo de toate. S-o exersăm, așadar, în orice împrejurare și indiferent de costuri. S-o trăim plentar și s-o răsfrângem din abundență asupra celorlalți.
Problama
Graba și oboseala… Mersi mult!