Procesul de creștere a copilului implică pierderea acestuia, iar și iar. El este în continuă creștere, și, precum un șarpe, își schimbă pielea. Începem prin a iubi un sugar și, dintr-odată, acesta dispare, transformându-se într-un copilaș. Ne îndrăgostim de un copilaș și, pe negândite, e băiat mare. Apoi ajungem să ne placă nespus să mergem la meciuri de juniori sau să-l antrenăm noi înșine, iar, într-o bună zi, ne spune că nu mai vrea să se joace cu mingea. Taților li se rupe inima. Exact ca în cazul ritualului dumneavoastră din fiecare seară. El simte nevoia de a fi puternic și independent. Așa se întâmplă cu majoritatea băieților în vârstă de opt sau nouă ani. (…)
Din când în când, va trebui să-i permiteți să meargă singur la culcare și lăsați-l pe el să decidă când. Dacă nu preia controlul, o să-l faceți să se simtă ca un bebeluș. În cazul în care veți continua să-l tratați ca pe un sugar, se va isca o bătălie pentru putere la care el va trebui să participe în calitate de combatant pentru a se simți mare. Mulți tați și băieți trec prin asta. Tatăl nu vrea să piardă controlul, iar fiul va ajunge să-l „țină la distanță“.
Există și o parte bună. Experiența de psihoterapeut m-a învățat că băieților le place să fie însoțiți la culcare până devin adolescenți. Multe mame și copiii lor mi-au împărtășit că încă mai vorbesc înainte de a adormi. Multe mame încă le mai fac masaje copiilor. De ce mamele, și nu tații? Taților nu le place nici să piardă controlul, nici să fie respinși. Sau poate, din punct de vedere ideologic, cred în independență și își doresc să o cultive. Problema este că, în acest proces de formare a independenței copilului, tații deseori se îndepărtează de fiii lor.
Ar trebui să îi spuneți mereu că v-ar plăcea să citiți împreună; mergeți în camera lui când se culcă „doar să-i spuneți noapte bună“. Poate o să vă așezați pe marginea patului, iar el va începe o discuție. Așa procedează mamele. Sfatul meu este să nu încercați să controlați acest proces, fiți bucuros că el crește, spuneți-i că nu vă este ușor, exprimați-vă părerea de rău, dar nu bateți în retragere. Rămâneți pe poziție. În cazul în care poveștile nu îi mai trezesc interesul și conversațiile despre activitățile cotidiene sunt cumva incomode, alegeți o carte umoristică sau o culegere de glume. Cine știe? Poate că el va fi cel care va citi pentru dumneavoastră. Și, în cele din urmă, nu uitați că această schimbare a preocupărilor lui vă avantajează. Fiți atent la ce este important pentru el în momentul de față și încercați să găsiți o altă modalitate de a petrece mai mult timp cu fiul dumneavoastră.
(Din volumul Despre băieți. Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări referitoare la cum să crești un băiat, de Michael Thompson, Humanitas, 2020)