Păstorii, magii și Pruncul

P

Primii sunt „ai evanghelistului Luca”, următorii „îi aparțin lui Matei”. Primii sunt evrei, ceilalți sunt neevrei. Primii neînvățați, ceilalți învățați. Primii aproape, ceilalți departe. La o privire mai atentă, prin comparație cu alte evenimente ale Scripturii, diferențele sunt aproape dogmatice. Păstorii, bunăoară, au parte de o angelofanie în toată puterea cuvântului, atât de asemănătoare cu cele vechitestamentale. Magii, la rândul lor, au parte de un alt tip de revelație, una generală. Bolta cerească dă un semn, iar Dumnezeul Creației pune în mișcare indiciu după indiciu. Sunt lăsați apoi să bâjbâie, să greșească, să se teamă.

Ceea ce-i unește însă pe toți este PRUNCUL. Chiar dacă pleacă din locuri diferite, chiar dacă ei înșiși sunt atât de diferiți unii de alți și, mai ales, chiar dacă nu se cunosc unii pe alții, păstorii și magii ajung la Isus. Pornirea, traseul și peripețiile sunt diferite, însă destinația e aceeași. Cerul și pământul se pun în mișcare într-un chip tainic și totuși convingător, pentru ca cele două „echipe” să ajungă la destinație. Nu știm ce-au vorbit în anturajul Mariei și ai lui Iosif, ceea ce învăluie întreaga relatare într-o nobilă discreție. Știm doar că au avut un moment devoțional semnificativ, că au plecat de acolo alți oameni. Nu îngerul (sau îngerii) i-a schimbat pe păstori, nici steaua pe magi. Angelofaniile sau creația, chiar dacă au în spate suveranitatea lui Dumnezeu, nu sunt suficiente pentru a schimba inima omului. Doar întâlnirea cu Cel născut în iesle putea modifica în mod definitiv soarta acestor martori dragi.

Acum când pe străzile noastre se aud colindătorii, când casele ne sunt vizitate de mesagerii Nașterii și când bisericile ne sunt pline de cântec și proclamare, să nu uităm cât de mult iubește Dumnezeu diversitatea. Nu doar unii, ci (mereu) și ceilalți sunt așteptați, îndemnați și călăuziți. Nu doar într-un fel, ci și-n altul, Domnul din cer îndrumă pașii lor. Și, mai important, nu doar atunci, ci și acum El alege să lucreze la fel. Dimpreună cu minunatele colinde, să prindem la inimă și aceste adevăruri simple, dar iluminatoare.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.