Omul incult se deosebește de cel cult prin faptul că primul trebuie să cheltuiască mai mulți bani pentru activitățile din timpul liber, pentru că prin sine însuși nu poate produce nimic concret și este nevoit să cumpere totul de la cei din afara lui. O persoana cultivată profită de momentele de odihnă pentru a se dezvolta lăuntric. Firește că poate recurge la lucruri din afară, de exemplu cărți și discuri, dar el este cel care adaugă valoare activităților din timpul liber. Își utilizează cunoștințele, memoria și sensibilitatea ca să producă ceva diferit de munca zilnică. Tocmai de aceea trebuie să avem în vedere că educația este necesară nu numai pentru a deprinde un meșteșug sau o profesie. Trebuie să ne educăm și pentru timpul liber și să dobândim o capacitate creatoare, ceea ce ne ajută să evităm să trăim asemenea momente doar cheltuind și consumând, așa cum fac cei ce sunt prizonierii propriei lor inculturi.
Precauțiile și etichetările de mai sus îi aparțin filozofului spaniol Fernando Savater. Este o delectare să citesc fragmente de genul într-o lucrare ce-am mai recomandat-o aici: Cele zece porunci în secolul al XXI-lea. O analiză plină de umor și învățăminte care-l pune pe autor în poziția de avocatul diavolului, pornind mereu de la punctul de vedere al omului modern, al omului care uită Decalogul.
Dacă te iei după cele câteva aserțiuni, poți formula o doctrină: așezarea oamenilor în culți și inculți trebuie făcută după cum își petrec timpul liber. Trebuie să vă mărturisesc o exaltare ce mi-o pricinuiește ideea. Nu m-am gândi până acum la un asemenea criteriu. Dar, pe măsură ce-l analizezi, pare tot mai plauzibil. Odihnă plăcută…
Poate putin reductionist rationamentul spaniolului, dar totusi adevarat. Sunt pentru economii.
Nu m-am gândit la aspectul acesta, dar s-ar putea să ai dreptate. Te asigur însă că lucrarea, în ansambul ei, este savuroasă.