Nu ne va cere Dumnezeu socoteală pentru că n-am fost prea inteligenți, dar ne va cere socoteală dacă n-am făcut efortul de a învăța, de a ne lumina, de a întreba, de a cunoaște scripturile. Nu ne va cere Dumnezeu socoteală pentru că suntem bărbați sau femei, dar ne va cere socoteală de felul cum, într-o situație sau alta, am împlinit poruncile date fiecăruia în parte, cu privire la îmbrăcăminte (Deut. 22.5), la iubirea reciprocă a soților (Efes. 5.25), la rugăciune (1Tim. 2.8), la supunere (Efes. 5.22)… Așadar, sunt lucruri care nu depind de noi. Pe acestea să le primim ca date de Dumnezeu după rânduiala Sa. Acestea sunt însă, în cea mai mare parte, de dinainte de nașterea noastră. Cel ce ne-a creat, ne-a creat cum a binevoit El. Dar rămân celelalte multe, actele vieții noastre, în care avem libertatea de mișcare și de alegere. Iar de se întâmplă uneori să constatăm că nu mai avem libertate de alegere, să primim totul cu înțelepciune și seninătate și să știm că pentru acestea nu ne va cere Dumnezeu socoteală. Ne va cere socoteală însă asupra înțelepciunii cu care le-am primit. De pildă, cum am primit o boală de care nu suntem responsabili, un accident, o pedeapsă nemeritată, sila de a face ceva împotriva voinței noastre și altele asemenea.
(Antonie Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi)