Iubită soră în Hristos şi fiică a cerescului Dumnezeu, Erghina, bucură-te în Domnul. Noi suntem sănătoşi şi vă dorim şi vouă sănătate. Astăzi am primit scrisoarea ta şi m-am bucurat văzând frumoasele şi înţeleptele tale cuvinte duhovniceşti.
Nu mă întristez, fiică a preadulcelui Iisus, că eşti bolnavă trupeşte, ci mă bucur cu bucurie mare că ai primit experienţa cea mare a ispitelor şi crezi în cunoștință acum Domnului că numai Acesta poate să mântuiască şi să piardă sufletul. Numai El îl urcă la cer şi îl coboară la iad, El îi dă viaţă şi El îl dă morţii şi toate câte s-au făcut de la început, numai din El, de la El şi prin El s-au făcut şi nimic nu s-a făcut fără El.
Deci, pe EL să-L crezi fără ezitare, să I te închini cu sinceritate şi să-L iubeşti din tot sufletul şi din tot cu getul tău şi toată nădejdea ta în El să o pui şi nu te va părăsi în toate zilele vieţii tale. Iar în veacul viitor vom avea amândoi odihna veşnică a fericirii celei de acolo, pe care o dăruieşte celor ce-L iubesc pe El.
Aşadar, fiică a Domnului, sileşte-te spre tot lucrul bun. Şi dacă nu putem să facem binele şi cădem iarăşi, să nu rămânem în cădere, ci, ridicându-ne, să cerem iertare de la Mântuitorul nostru. Acela, din moment ce a zis ucenicului Său să ierte în fiecare zi de şaptezeci de ori câte şapte celui ce-i greşeşte, cum ar putea, Legiuitor fiind, să nu ne ierte?
Deci, nu te teme, ci ori de câte ori cazi, ridică-te şi cere cuvenita iertare şi El, ca un Bun, nu-ţi va face rău şi nici nu te va respinge.
Acestea în puţine cuvinte şi Domnul să vă păzească de cursele vrăjmaşului şi să ne unească pe noi în viaţa cea veşnică, unde se odihnesc drepţii, unde nu este întristare, nici suspin, unde este desfătare şi bucurie veşnică, neîntreruptă de nimic. Dar fiecare se va bucura de răsplată după curăţia lui.Fie, Doamne, să o dobândim noi toţi şi împreună cu Tine să petrecem în aceleaşi locaşuri şi să ne închinăm şi să slăvim sfântul Tău nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
(Iosif Isihastul către sora lui de trup, scrisoare datată 5 iulie 1931; din volumul Simțirea iubirii dumnezeiești: scrisori și poezii, Editura Bizantină, București, 2020)