Nu cere sfat de la cel ce te privește pe furiș și ascunde-ți gândurile de cei ce te invidiază.
Nu te sfătui: cu o femeie despre potrivnica ei, cu un fricos despre război, cu un negustor despre schimb, cu cel ce cumpără despre cel ce vinde, cu cel invidios despre recunoștință, cu un zgârcit despre binefacere, cu un leneș despre orice fel de muncă, nici cu simbriașul pe un an despre a duce ceva până la capăt, nici cu sluga leneșă despre o treabă grea; pe astfel de oameni să nu te sprijini în niciun fel de sfat.
Dar ține-te aproape de omul evlavios pe care-l știi că păzește poruncile, al cărui suflet e pe inima ta și care, dacă tu cazi, va suferi cu tine.
Apoi, ține-te strâns de sfatul inimii tale, că nici un altul nu-ți este mai credincios decât el.
Căci sufletul omului îl face mai veghetor decât șapte străji ce stau de veghe pe un deal.
Și, peste toate acestea, roagă-L pe Cel-Preaînalt să-ți îndrumeze pașii întru adevăr.
(Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, 37.10-15)