Atunci când zgomotul şi tulburarea zilei încetează, este o desfătare să vorbeşti cu Dumnezeu. Răcoarea şi pacea inserării sunt foarte potrivite pentru rugăciune şi laudă. Orele apusului de soare sunt ca nişte alei liniştite în grădina timpului, în care omul îşi poate întâlni Făcătorul care aşteaptă să vorbească cu el, aşa cum, la început, Domnul aştepta să vorbească cu Adam în Paradis în răcoarea zilei.
Este potrivit să punem deoparte un timp înainte de încheierea zilei, un timp de recunoştinţă pentru belşugul de har, de căinţă pentru nebunia noastră, şi de auto-cercetare pentru relele ascunse. Să treci de la o zi la alta ca un vânător care străbate tufişurile este o prevestire a distrugerii care te aşteaptă. Dar pauza solemnă, meditaţia deliberată — acestea sunt mijloace ale harului, şi semne ale vieţii lăuntrice. Fluxul oceanului stă o perioadă în reflux, înainte de a porni din nou; luna zăboveşte uneori în mărime deplină. In natură există hotare stabilite între anotimpuri — chiar şi apariţia unei narcise este un semn pentru cei care se grăbesc să-şi însămânţeze ogoarele; de aceea, oamenii ar trebui să-şi examineze frecvent hotarele vieţilor lor, şi să pună deoparte o vreme de amintire a zilelor şi anilor care au trecut In fiecare seară, este bine să se cerceteze hotarele zilei, şi să se observe tot ce s-a făcut şi s-a văzut.
Picăturile nopţii vin din acelaşi Izvor care aduce roua dimineţii. Cel care l-a întâlnit pe Avraam în zori a vorbit cu Isaac pe câmp în liniştea serii. Cel care deschide porţile zilei cu mâna îndurării trage cortina nopţii în jurul poporului Său. Prin prezenţa Sa strălucitoare, El face să se „umple de veselie răsăritul si apusul îndepărtat” (Ps. 65:8). O făgăduinţă în zori şi un cuvânt sigur în apus încununează fruntea zilei cu lumină şi îi încalţă picioarele cu iubire. Să iei micul dejun cu Isus şi să şi cinezi cu El este o bucurie care aduce cerul pe pământ.
Este periculos să adormi înainte de a-ţi sprijini fruntea pe pieptul lui Isus. Atunci când iubirea divină îţi închide pleoapele obosite, somnul este dulce; dar, ca să aibă parte de o asemenea odihnă, prea iubiţii Domnului trebuie să se apropie de tron şi să-şi lase povara din suflet înaintea marelui Păstrător. Să intri în strălucirea prezenţei lui Iehova, pe calea sângelui ispăşitor este cea mai sigură metodă de a ne curaţi de arama pământească şi de a ne reînnoi sufletul după o slujbă obositoare.
(C. H. Spurgeon)