Dimitri Itskov este numele lui. De naționalitate rus, de profesie miliardar. Unul dintre cei mai cunoscuți. Care este ultima sa aspirație? Ei bine – potrivit Infoniac – Dimitri își propune să realizeze avataruri umane, creații complexe care includ creiere artificiale robotice, scheme electronice complexe și conexiuni virtuale încă necunoscute. Modelul inițial este un creier-robot care va putea fi comandat de la distnță. Un alt doilea model are în vedere transplantarea unui creier funcțional într-un robot, capabil să înlocuiască trupul decedat al avatarului. Mai mult, se dorește realizarea unui creier artificial, capabil să preia funcțiile creierului normal într-un colp aflat încă în deplinătatea funcțiilor lui.
Miliardarul pune la bătaie bani mulți pentru realizarea acestui proiect. Pe de altă parte e conștient că într-o zi, chiar și resursele lui se vor termina. Plănuiește deja găsirea altor sponsori disponibili. În fond, acest proiect îndrăzneț și snob nu este altceva decât un atentat la nemurire. Este o încercare sofisticată de a ne confecționa propria nemurire aici și acum, cu costuri astronomice și cu o hidoșenie suspectă. Este un mod ciudat de a ți se multiplica viața printr-un soi de reîncarnare mediată științific.
Iată cum se construiește un întreg proiect pe una dintre aspirațiile omenirii: visul la nemurire. Purtăm în noi conștiența propriei efermerități dar și așteptarea unui dincolo cu adevărat real. Dar de aici și până la a găsi formule de genul celor de mai sus mi se pare o cale lungă. Citez în final un dialog imaginat de Gustave Thibon: Doamne, dacă într-o zi mi-ai spune că-mi iei moartea și-mi dai nemurirea, DAR PE PĂMÂNT, Îți voi spune umil: Dă-mi moarte, Doamne, dar dă-mi nemurirea în cer.