- Scrisă – cel mai probabil – la începutul secolului II, Protoevanghelia lui Iacob furnizează cele mai multe informații necanonice despre nașterea lui Isus. Este vorba de Iacov, cunoscut în anumite tradiții creștine ca fiind fratele mai mic al lui Isus, iar altora drept fratele Său vitreg, adică fiul lui Iosif dintr-o căsătorie anterioară.
- Titlul Protevangelium, sau „protoevanghelie”, implică faptul că acest text este un precursor al povestirilor despre viața și slujirea lui Isus (deci anterioară evangheliilor canonice). Este, în primul rând, o colecție de povestiri despre mama lui Isus, Maria. Narațiunea începe înainte de nașterea ei, cu părinții, Ana și Ioachim, și apoi îi descrie copilăria, căsătoria cu Iosif și nașterea lui Isus, precum și evenimentele care urmează. Este, de asemenea, cea mai veche relatare apocrifă a narațiunii despre magi, iar modificările pe care autorul le aduce sporesc retorica politică subliniată parțial și de Evanghelia după Matei.
- Relatarea nașterii lui Isus se întinde – în Protoevanghelie – pe mai multe capitole, aproape de sfârșitul textului (Prot. Iac. 17-21). Autorul este familiarizat atât cu Matei, cât și cu Luca și încearcă să armonizeze aceste două relatări. Maria și Iosif locuiesc în Betleem (ca în Matei), dar călătoresc totuși pentru recensământ (ca în Luca). Când Maria intră în travaliu, ea și Iosif se opresc și se adăpostesc într-o peșteră. Relatarea nașterii lui Isus este mai detaliată decât tot ceea ce găsim în Matei sau Luca; există personaje noi (fiii lui Iosif, o moașă și o femeie pe nume Salomeea), precum și povestiri suplimentare. Magii sosesc nu după mult timp.
- Vizita lor provoacă haos în Betleem: „Iosif se pregătea să plece în Iudeea, dar în Betleemul Iudeii a fost o mare confuzie. Căci iată că au venit magii, spunând: „Unde este regele iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsăritul ei și am venit să-l cinstim”. Când Irod află acest lucru, trimite după magi „și își întreabă sfetnicii despre locul unde se va naște cel uns (Hristos) (Prot. 21.4). Aceștia răspund ca și în Matei: „Betleem”. Irod îi interoghează pe magi la sosirea lor, dar, spre deosebire de Matei, unde îi întreabă când apăruse steaua (aster) (Mt 2.7), în Protevanghelie nu menționează steaua. În schimb, el întreabă ce semn (semeion) văzuseră magii care ar fi indicat nașterea unui rege. Ei răspund: „Am văzut o stea enormă [astera] care strălucea printre celelalte stele și le întuneca, astfel încât nici măcar nu se vedeau. Prin urmare, am știut că s-a născut un rege pentru Israel și am venit să-l cinstim” (Prot. Iac. 21.8). Irod îi trimite la drum și le poruncește să se întoarcă după ce l-au găsit pe rege (Prot. Irod. 21.9). Steaua reapare apoi, îi conduce spre o peșteră și se oprește deasupra capului lui Isus (Prot. Ieș. 21.10). Ei își prezintă darurile și apoi pleacă, întorcându-se acasă pe un alt drum (Prot. Iac. 21.11-12).
- În Protoevanghelia lui Iacob avem o versiune a călătoriei magilor asemănătoare cu cea din Matei, dar cu câteva diferențe notabile.
- (1) În Protoevanghelie, magii călătoresc mai întâi la Betleem, nu la Ierusalim. Se pare că, potrivit exegeților, autorul nu era familiarizat cu geografia regiunii, ceea ce este o evaluare corectă. De exemplu, autorul notează că Iosif „se pregătea să plece în Iudeea”, dar că planurile sale au fost întârziate din cauza „unei mari confuzii în Betleemul Iudeii”. Problema cu această afirmație este că Betleemul se află în Iudeea, iar Iosif este deja în Betleem. Așa cum nu ar avea sens să spui că cineva din Virginia se pregătește să plece în Statele Unite, la fel de lipsit de sens este să spui că cineva din Betleem se pregătește să plece în Iudeea. Este tentant să respingem oprirea magilor în Betleem în loc de Ierusalim ca pe o dovadă în plus a ignoranței autorului în materie de geografie. Dar ar fi lipsit de caracter ca acest autor să greșească asupra a două detalii pe care Matei le precizează atât de clar: (a) în primul rând, că Betleemul și Ierusalimul sunt orașe distincte și, (b) în al doilea rând, că în Matei, magii merg mai întâi la Ierusalim. Această schimbare nu pare accidentală.
- Prin mutarea destinației magilor de la Ierusalim la Betleem, autorul Protevangheliei evidențiază una dintre temele centrale ale povestirii lui Matei: ilegitimitatea „regalității lui Irod”. Acest lucru este pus în evidență atunci când magii își pun întrebarea: „Unde este regele iudeilor?”. (Prot. 21.1). Această întrebare este asemănătoare cu cea din Matei, dar îi lipsește un calificativ important. În Matei, ei nu caută „regele iudeilor”; ei caută „împăratul de curând născut al iudeilor” (Matei 2.2). Această întrebare contribuie la portretul pe care Matei îl face lui Irod ca fiind un rege care nu slujește de drept, ci la bunul plac al Romei; Isus, pe de altă parte, este rege în virtutea nașterii. Cu două amendamente la povestea lui Matei, Protoevanghelia amplifică această polemică. În timp ce în Matei, magii călătoresc la Ierusalim pentru că acolo se putea aștepta să-l găsească pe regele iudeilor, în Protoevanghelie, magii călătoresc la Betleem direct pentru că nu se găsesc regi la Ierusalim. Iar prin omiterea referirii lui Matei la „cel născut rege al iudeilor”, autorul Protevangheliei șterge distincția dintre „cel care este rege prin proclamarea Romei” și „cel care este rege prin drept de naștere”. Mesajul magilor din Protoevanghelie este clar: există un singur rege al iudeilor, iar acesta nu se află la Ierusalim.
- (2) O altă diferență între Protevanghelie și Matei, care amplifică și mai mult această retorică, este modul detaliat prin care autorul vorbește despre stea. Bunăoară, Matei oferă doar două „note” despre corpul ceresc: vederea inițială: „I-am văzut steaua în răsărit” (Matei 2:2) – și, din nou, când aceasta îi ghidează spre Betleem (Matei 2:9-10). Autorul Protevangheliei, în schimb, subliniază strălucirea stelei și modul în care această strălucire întunecă lumina celorlalte stele. Ideea potrivit căreia conducătorii importanți au o legătură specială cu apariția anumitor stele pare fi bine cunoscută autorului Protevangheliei. Interpretarea pe care magii o dau stelei în fața Irod – „De aceea am știut că s-a născut un rege pentru Israel” – este dincolo de orice echivoc.
- Accentuând strălucirea stelei și menționând celelalte stele, autorul dezvoltă implicațiile politice mai mult decât o face Matei. La Matei, steaua nu este una „normală”, dar nici nu are nimic notabil, cel puțin nu pentru un ochi neavizat. Irod și locuitorii Ierusalimului sunt panicați, dar sursa panicii lor nu se află pe cer. Ei intră în panică din cauza interpretării cerului de către magi. Magii lui Matei extrag semnificația stelei nu pentru că aceasta iese în evidență într-un mod evident, ci pentru că ei sunt ghicitori care pot vedea semnificația ascunsă a lucrurilor obișnuite. În schimb, în Protevanghelie, steaua pe care o văd ei este vizibil mai strălucitoare decât toate celelalte (iar faptul acesta putea fi văzut de oricine). De fapt, este atât de strălucitoare încât, atunci când apare, niciuna dintre celelalte stele nu se mai vede.
- Magii din Matei sunt interesați de răsăritul unei singure stele care indică zorii unui nou rege legitim. Același lucru este valabil și în Protevanghelie, numai că în acest text, acest nou rege nu este singur. Așa cum steaua este înconjurată de o mulțime de altele, tot așa și acest rege există alături de alți conducători. Cu toate acestea, strălucirea acestei stele este de așa natură încât, odată ce apare, ceilalți se estompează și devin invizibili. Regalitatea lui Isus în Protevanghelie continuă să reprezinte o provocare pentru ceilalți conducători pământești. Strălucirea stelei poate indica, de asemenea, faptul că acest autor înțelege povestea lui Matei în contextul unuia dintre potențialele fundaluri epocii: Steaua Iuliană. Faptul că sosirea stelei a fost înțeleasă ca un semn al divinizării lui Iulius Caesar, atât Pliniu (în Nat. 2.94), cât și Suetoniu (în Jul. 88) au sugerat aspectul nemaiîntâlnit potrivit căruia totul era atât de strălucitor încât se distingea la începutul după-amiezii. Steaua din Protevanghelul este înțeleasă ca o provocare la adresa regilor în general, dar dacă este cazul că acest autor face aluzie și la Steaua Iuliană, atunci retorica devine și mai concentrată asupra Romei și a venerării împăraților săi.
- În Protevangelie, steaua îi conduce pe magi nu la o casă, ci la o peșteră. Pe de o parte, peștera ar putea fi citită ca un mijloc de armonizare a relatărilor despre nașterea lui Iisus din Matei și Luca. Pentru ca Iosif și Maria să locuiască în Betleem (așa cum se întâmplă în Matei) și să fie în călătorie pentru un recensământ atunci când se naște Isus (așa cum se întâmplă în Luca) și totuși Isus să se nască în Betleem, autorul creează o locație chiar în afara orașului ca decor al Nașterii.
- Impulsul armonizator este incontestabil prezent, dar întrebarea rămâne: De ce o peșteră? De ce nu „casa” altcuiva? Sau poate un grajd? În altă parte în Protoevanghelie, peștera pare să capete o semnificație teologică, ca o posibilă prefigurare a înmormântării lui Isus după crucificare într-un mormânt săpat în stâncă. Poate că vizita magilor în peșteră este menită să contribuie la această imagine hristologică de mare impact. O astfel de lectură are sens în Protoevanghelie, dar se potrivește bine și cu perspectiva lui Matei. Magii îl caută pe „Cel care s-a născut rege al iudeilor” (Matei 2:2), iar singura altă dată în Evanghelia după Matei când Isus este numit astfel este la crucificare (Matei 27:11, 29, 37). Nu există nicio povestire despre răstignire în Protevanghelie. Relatarea se încheie când Isus este încă un copil. Dar dacă acest autor era interesat să arate cititorilor unde va duce regalitatea lui Isus, atunci faptul că magii îl vizitează în peșteră este un mod subtil de a face acest lucru.
- În concluzie: deși Protoevanghelia lui Iacob a fost (și continuă să fie) considerată o scriere aprocrifă, ea ne oferă totuși informații demne de luat în seamă în privința anumitor detalii ale nativității. Însă, dincolo de acestea, accentul ei asupra regalității lui Isus versus regalitatea Cezarului este exemplar. Este punctul forte al întregului tratat și, probabil, mesajul central pe care autorul a dorit să-l transmită. Copilul-Rege a venit să domnească, fapt ce trebuie semnalat prin detalii subtile, dar sugestive și profunde.
Scrie un comentariu
